15 noiembrie 2017

In memoria Alexandrei




TU SA MA IERTI CA OCHII MEI SUNT TRISTI
CA PLANG SI-ACUM ACEEASI CRUNTA ZI
SI IARTA-MA TE ROG,PENTRU TRECUT,
PENTRU GRESELI CE N-AS FI VRUT SA FIE.

UNDE ESTI AZI?CUM AI PUTUT PLECA?
FARA SA-MI SPUI UN ULTIM,,RAMAS BUN"
UNDE MAI ESTI?CUM OARE ,,AI PLECAT"?
FARA SA VEZI CE LASI IN URMA TA?
CUM AI PUTUT SA RUPI CE NE LEGA?

EU CUM VOI MAI TRAI IN LIPSA TA?


Madalina

18 octombrie 2017

ÎN INIMA TA

 Pe un scrin vechi o cheie ruginită
 Mă-ndeamnă să m-opresc și s-o privesc.
 Și îmi șoptește că e hărăzită
 Să îmi deschidă un alt drum, lumesc…
 
 Cu ea de vreau să pot deschide-o ușă
 La o-ncăpere din inima ta.
 Și acolo pe o masă să-mi las pusă
 O părticică din inimă mea.
 
 Apoi ieșind s-arunc această cheie,
 Ușa pe veci închisă să o țin.
 Din tine să rămână o scânteie

 Să lumineze-n nopțile ce vin. 

Autor: Marilena Perijoc

12 mai 2017

ACELAȘI MAI




 Îmi tună-n suflet și miroase-a ploaie,
 Prin gânduri bate-un vânt plin de venin .
 Tăcerea o aștern pe-o albă foaie
 Ce mi-a lăsat-o-n prag al meu destin. 
 
 Un zâmbet fals arată că mi-e bine
 Chiar dacă astăzi nu sunt curioși.
 Anii-au adus cu ei clipe senine
 Care străbat prin norii vaporoși .
 
 Mă tot agit în mine și mă doare
 Un gând ce alții parcă l-au uitat,
 E-aceeași zi de mai, același soare,
 Doar plânsul în tăcere l-am schimbat.
 
 Iar adevărul ce se-ascunde-n mine
 Îl știi doar tu și-n secret îl păstrezi .
 Trimiți un zâmbet să-mi fie mai bine
 Și în a mea tărie mereu crezi.

12.05.2017
Autor: Marilena Perijoc

11 mai 2017

BARBUS ADINA - DE CE-AI"PLECAT"?



                                        Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016






De ce-ai"plecat", in plina primavara, 
Fara sa-ti iei macar un"ramas-bun"?
De ce-ai"plecat", stiai c-o sa ma doara, 
Caci te iubeam, chiar fara sa ti-o spun...

De ce-ai"plecat", acum e Sarbatoare, 
Si tu nu esti, decat la mine-n gand;
De ce-ai"plecat", ma-ntreb, a cata oara, 
Chiar daca nu stiu ce sa imi raspund...

De ce-ai"plecat", mi-e atat de dor de tine, 
Ca-n fiecare clipa, de...Atunci;
De ce-ai"plecat", cum ai"uitat"de mine, 
In umbra caror Ceruri te ascunzi?

De ce-ai"plecat"-e iarasi primavara, 
Si te mai pot"gasi"numaiin vis;
De ce-ai"plecat", cum poate sa dispara, 

Cu tine-odata, tot ce mi-ai promis?.

8 mai 2017

PORŢI DESCHISE

O altă zi când îmi ascund răvașul
 Pe frunza pomului cu ramuri 13,
 Ce va rămâne-n veci singur urmașul
 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
 
 În fiecare an sunt porți deschise
 Și către cer se-nalță fluturi mii,
 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
 
 Și roata pare veșnic nemiloasă
 Deschide ciclic răni cu doruri vii,
 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
 
 E încă o zi cu soare, arzătoare,
 Ce mistuie în flăcări inima,
 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

24 martie 2017

AMPRENTĂ

                      

                            Poetului Petre Ghelmez

 În luna cu miros de primăvară
 Și raze jucăușe prinse-n plete,
 În satul de pe deal într-o căscioară
 Ușa la tindă-i dată de perete.
 
 Poetul își așteaptă musafirii
 Ce an de an binețe îi tot dau,
 Coboară din castelul nemuririi
 La cititorii ce în prag îi stau.
 
 Și lampa îi veghează colțul hornii
 La care-n ierni târzii s-a încălzit,
 Ținându-l treaz în nopți din miezul iernii
 Scriind un vers din gându-i iscusit.
 
Aici în curtea simplă din poveste
Amprentă-a unor oameni gospodari,
Din fir de grâu legenda se tot țese

Prin iscusința unor cărturari.


Autor: Marilena Perijoc 
Foto: Ioana Nicolae

22 martie 2017

DOMN PE LA ORAȘ



 Copilul ce-a crescut într-o căsuță
 Dintr-un mic sat cu oameni gospodari
 Pe-o uliță abruptă și desculță
 La poarta cea din lemn bătută-n pari
 
 Cu străduință la învățătură
 A ajuns domn vestit pe la oraș,
 Dar tot cu sufletul în bătătură
 Și gândul pe ogor la un cosaș.
 
 Se așeza mereu cu bucurie
 Pe deal deasupra gropilor de lut
 Își lua puteri de la străbuni și glie,
 Înțelepciunea cea din început.
 
 Căci modestia îi era averea
 Ce-l ridica pe-o scară tot mai sus
 Și se hrănea cu dorul și plăcerea

 De-a se întoarce de unde s-a dus. 

Autor: Marilena Perijoc 
Foto: Mirel Matei




Cu gandul la poetul Petre Ghelmez...In imagine dealul pe care poposea poetul, de unde privea satul si se inspira pentru creatiile sale. 

17 martie 2017

OCHI ÎN CĂUTARE


18.03.1993-19.03.1993


24 de ani fara tine...Zbor lin Andrei!




 În luna când se-anunță mai mult soare
 Și muguri jucăuși plesnesc a viață,
 Este o zi când despărțirea doare
 Și ochii rătăcesc fără speranță.
 
 Natura an de an și-urmează cursul,
 Mă ninge-n plete cu albe petale.
 Pe undeva îmi rătăcește râsul
 Ce s-a pierdut cândva pe-o altă cale.
 
 Și mi-a rămas doar un strop de visare
 Ce îmi alină dorul dintre lumi.
 Sunt tot spre cer cu-n ochi a căutare,
 Ești mult prea sus în vârf de-nalțe culmi. 

Autor: Marilena Perijoc
Foto: Organizatia EMMA

DRUM CĂTRE STELE

 De-ați auzit că am plecat spre stele
 Nu mă jeliți, nu mă chemați –napoi,
 Doar va rugați ca drumurile mele
 Să fie line, fără de nevoi.
 
 Și gând cu gând rostiți o rugăciune
 Dacă în suflet dragă mă păstrați
 Ca Domnul să-mi aducă iertăciune,
 Cele lumești din mine curățați.
 
 
 Atât aș vrea din dragoste de mine
 Când cerul pe-nserat îl veți privi
 Să vă rugați ca să îmi fie bine
 Și eu de sus duios vă voi zâmbi.
 
 De m-ajutați în drumul către stele
 Voi străluci c-un zâmbet către voi,
 Mă voi ruga să fiți feriți de rele
 Vă voi întoarce gândul înapoi.


Autor: Marilena Perijoc
15.03.2017
 


10 martie 2017

SINGURĂ ÎN BALANS

 Pe-aripi de dans o strânsă-mbrățișare
 Mi-a alungat amurgul din priviri.
 Parfum de primăvară și de floare
 Mi-a transformat tristețea-n străluciri.
 
 Aș fi valsat cu tine o viață-ntreagă
 De-ai fi avut curajul să mai stai
 Și să-mi arăți timid că îți sunt dragă,
 O simfonie scrisă pentru nai.
 
 Aștept și astăzi un semn de la tine
 Ce m-ar chema pe-același ring de dans.
 Dar el s-a rătăcit și nu mai vine,

 Rămas-am singură azi în balans. 

7 martie 2017

DĂRUIRE


 O mamă dragă mai veghează somnul
 Copilului ce-i rupt din propriul sânge,
 Cu ochii-n lacrimi strigă către Domnul
 Să-l liniștească dacă o clipă plânge.
 
 Din a ei viață rupe nopți și zile,
 Se dăruiește fără d-așteptări
 Ca tu să crești fără de griji copile,
 Ferit de rău, în binecuvântări .
 
 Iar mai târziu cu tâmplele albite
 Așteaptă-n prag să-ți amintești de ea.
Căci două brațe se simt părăsite

La piept cu dor să te strângă ar vrea.

27 ianuarie 2017

NU TE LĂSA ÎNVINS

 Când inima rănită crunt te doare
 În jur nu vezi nimic, e înnorat,
 Să râzi până la îngeri și la soare
 Nu te lăsa învins sau supărat.
  
 Te-a vitregit a sorții ursitoare
 Și-n cale îți presare numai spini?
 Arată-i sufletul, dragostea mare,
 Prin ochii mari, albaștri și senini.
 
 De s-ar desprinde din tine fărâme
 Trasând o urmă de brun și roșcat,
 Să nu-i permiți nicicând să te dărâme
 Întinde-i mâna și v-ați împăcat.
 
 Acea sclipire ce o ai în tine
 Îți dă tăria de a continua,
 La semeni le arată că ești bine

 Și suferința o va diminua. 



Marilena Perijoc

26 ianuarie 2017

CÂNT DE NAI


 Să râzi cu lacrimi căci gluma e bună
 Când singur ești și foarte-mpovărat
 Dar mult invidiat, sufletul urnă
 Se umple de amarul adunat.
 
 Și tu ai vrea să faci schimb cu oricare
 De-ai sta s-analizezi la fel ca ei.
 Dar sufletul răspunde cu mirare,
 Durerea poartă la gât clopoței.
 
 Și cântă și se face auzită
 Pe altceva nu ai vrea să o dai.
 Dacă așa prin viață ai fost sortită

 Zâmbești spre cei ce te văd cânt de nai. 

Marilena Perijoc