7 martie 2017

DĂRUIRE


 O mamă dragă mai veghează somnul
 Copilului ce-i rupt din propriul sânge,
 Cu ochii-n lacrimi strigă către Domnul
 Să-l liniștească dacă o clipă plânge.
 
 Din a ei viață rupe nopți și zile,
 Se dăruiește fără d-așteptări
 Ca tu să crești fără de griji copile,
 Ferit de rău, în binecuvântări .
 
 Iar mai târziu cu tâmplele albite
 Așteaptă-n prag să-ți amintești de ea.
Căci două brațe se simt părăsite

La piept cu dor să te strângă ar vrea.

5 comentarii:

Narcisa spunea...

As da orice să o mai pot strânge in brate pe mama...macar o clipa...superbe versuri pup Mari

Madalina spunea...

Inca o data, citind poeziile doamnei Mari,lacrimile mi-au inundat ochii.versurile ei ating sufletul.
Multumesc.

mariperijoc spunea...

Va imbratisez dragele mele, mi-as dori sa va pot alina acel dor...Mada aici suntem in familie, te rog sa imi spui Mari...

Madalina spunea...

O sa incerc sa va spun Mari.va port un respect imens pentru ceea ce ati facut cu acest blog si cat de mult m-ati ajutat.va pup si va imbratisez pe toate asa cum as fi imbratisat-o pe sora mea.

mariperijoc spunea...

Acelasi respect si calde imbratisari draga mea!