8 mai 2017

PORŢI DESCHISE

O altă zi când îmi ascund răvașul
 Pe frunza pomului cu ramuri 13,
 Ce va rămâne-n veci singur urmașul
 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
 
 În fiecare an sunt porți deschise
 Și către cer se-nalță fluturi mii,
 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
 
 Și roata pare veșnic nemiloasă
 Deschide ciclic răni cu doruri vii,
 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
 
 E încă o zi cu soare, arzătoare,
 Ce mistuie în flăcări inima,
 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

Niciun comentariu: