Nu poţi să uiţi,
Nu pot să uit
Timpul mut
Care-a trecut
Peste noi
Cu veşnice ploi.
Nu poţi să mai vrei
Aceiasi cercei
de cireşe vara
ca şi povara
sărutului rece
care petrece
visele toate
demult
neuitate.
Nu poţi să mai chemi
Şi nici să gemi
De durere şi vis,
De timpul nescris
În clipe udate
De de apele toate,
De doruri proscrise,
De vorbe nezise.
Nu poţi şi nu pot
Să murim fără rod,
Fără iubire
Şi făr-amăgire.
De ce azi nu iubim
Ci doar cerşim
Un strop de apus
Sau cântecul dus
Pe aripi furate
Nicicând dezlegate
Să zboare mai sus ?
Nu poţi şi nu pot
Să rămânem ce-am fost -
Acelaşi nerost
Sau un tot
Care ne cheamă
Fără de teamă
Să iubim nemurind,
s-adunăm împlinind
visele toate
în basmale
furate
din toamnă mai nouă
plângându-se nouă
cu cu frunze şi ploi
cernând peste noi.
Lelia Mossora
13 mai 2011
00 :46
Un comentariu:
F frumoasa poezia...de fapt toate sunt f frumoase...desi compuse, cu rimele triste,soptesc spre oricine ,si sufletul s-aline...
te imbratisez lelia !!
Trimiteți un comentariu