Speranta

Firesc ar fi prin legea firii,
Copii parinti a ingropa.
Dar universul vru acuma,
Balanta asta a inversa.

Si ingerasi cu flori in mana,
Pe puiul meu l-au asteptat
Si veseli cu a lor iubire,
Pe trepte-n sus l-au tot purtat.

Noi pe pamant ramasi in urma,
Cu greu puturam accepta,
Ca soarele vietii noastre
Din ochii nostrii disparea.

Si bajbaind prin intuneric,
Pierduti pe-o lume fara sens,
Cu sufletul plecati in spatiu
Il cautam prin univers.

Si daca soarta noastra scrisa
Asa a fost sa induram,
Cu fruntea sus pe scara vietii
Va trebui ca sa urcam.

Nu ne-a ramas decat speranta
Ca intr-o zi vom fi si noi
Intampinati in capul scarii
De ingerasii cei vioi.

Cu bucurie-n acea lume
Pe cer vedea-vom rasarind,
Soarele nostru ce-l pierduram
Cu razele spre noi zambind.

Si suferinta si durerea
Atunci pe loc vor disparea
Iar pacea si iubirea clipei
Sufletul ni-l va inunda.


Pentru toti parintii care si-au pierdut copiii!