30 mai 2011

Jumatatea pierduta

Un fulger loveste copacul,
Trunchiul se sfasie-n doua
O rana urata deschisa,
Mutiland viitorul.

Ma trezesc ca ma doare
Si vad cum imi picura sange
Dar caut cu disperare
Jumatatea ce din mine se frange.

Am pierdut-o…
Si plang si ma doare
De vina e numai rana
Sau pierderea e mult prea mare?

Ochii mei sunt aproape de stele,
Sufletul pe-alte tarmuri se zbate
Inca merg ratacind printre ele,
Cautand acea jumatate.

Un comentariu:

Narcisa spunea...

Bine spus,descri ceea ce simtim toate,traim cu picioarele pe pamant si cu gandul si sufletul in cer alaturi de cei ai nostrii...