Recviem pentru un … solo

Pentru tot ce a fost,

Pentru tot ce n-a fost

Te-aş aduce-napoi

Să fim numai noi

Abisul nescris

Dar poate promis

Mie sau ţie

Sau… cine mai ştie ?!

Te-aş face o punte

Care să-nfrunte

Noianul de vise

Nescrise ,

Te duci şi mă duc

La fel de năuc

O mare prea moartă,

O poartă ce poartă

Trecutul de paie,

Aceeaşi odaie

În care-am iubit

Iubirea .. SMINTIT,

Care ne-a dus

Mereu tot mai sus

Atâta încât

Azi suntem doar

Vânt

Care ne trecem

Şi ne petrecem

Ca şi cum n-am fi fost

Decât rost fără rost.

Eu aici,

Tu acolo

Nicicând un solo

Ci numai un număr

Dar fără umăr

Pe care să plângem

Şi să ne frângem.

Am visat,

Am iubit.

N-am venit,

n-ai venit.

Mereu am plecat

ca un păcat

ce ne e dat

să-l ducem cu noi

prea plin de nevoi.

Un final fără clipă

Şi-o arsă aripă

Cu care-am zburat

Pe un cer neaflat

Doar mult prea dorit

Să ne fie un zid

Spijinit de cerul

Dezlegat de misterul

Plin de iubire,

Deşi amăgire.

De ce ne-am temut

Mereu ne-a durut.

Am vrut şi n-am vrut

Să fim îngerii care

Plâng încă în sare,

Sânge de lacrimi

Ale lumilor patimi.

Am visat,

Am iubit.

N-am venit,

n-ai venit.

Azi e târziu

Să mai fiu

Să mai fii.

Suntem numai…

pustii.

Lelia Mossora

24 mai 201

22 :43