Pentru tot ce a fost,
Pentru tot ce n-a fost
Te-aş aduce-napoi
Să fim numai noi
Abisul nescris
Dar poate promis
Mie sau ţie
Sau… cine mai ştie ?!
Te-aş face o punte
Care să-nfrunte
Noianul de vise
Nescrise ,
Te duci şi mă duc
La fel de năuc
O mare prea moartă,
O poartă ce poartă
Trecutul de paie,
Aceeaşi odaie
În care-am iubit
Iubirea .. SMINTIT,
Care ne-a dus
Mereu tot mai sus
Atâta încât
Azi suntem doar
Vânt
Care ne trecem
Şi ne petrecem
Ca şi cum n-am fi fost
Decât rost fără rost.
Eu aici,
Tu acolo
Nicicând un solo
Ci numai un număr
Dar fără umăr
Pe care să plângem
Şi să ne frângem.
Am visat,
Am iubit.
N-am venit,
n-ai venit.
Mereu am plecat
ca un păcat
ce ne e dat
să-l ducem cu noi
prea plin de nevoi.
Un final fără clipă
Şi-o arsă aripă
Cu care-am zburat
Pe un cer neaflat
Doar mult prea dorit
Să ne fie un zid
Spijinit de cerul
Dezlegat de misterul
Plin de iubire,
Deşi amăgire.
De ce ne-am temut
Mereu ne-a durut.
Am vrut şi n-am vrut
Să fim îngerii care
Plâng încă în sare,
Sânge de lacrimi
Ale lumilor patimi.
Am visat,
Am iubit.
N-am venit,
n-ai venit.
Azi e târziu
Să mai fiu
Să mai fii.
Suntem numai…
pustii.
Lelia Mossora
24 mai 201
22 :43
4 comentarii:
Sensibil si frumos!Felicitari Lelia!
Frumoase si patrunzatoare versuri!
Multumim Lelia!
Asa sunt si eu..un pustiu!..atat.
Incantatoare versuri,multumim.
Trimiteți un comentariu