Între tu
Şi-ntre eu
Există mereu
Doar o întrebare
Ce doare .
Ce doare
Sau cine
Macină fine
Culorile toate
În noi sfărâmate ?
De ce e durere?
De ce nu e miere
În vorbe deşi
Verbul « a fi «
Ne minte mereu
Că ai fi tu,
că aş fi eu ?
Ne amăgim
că găsim
mereu
ce nu este
decât poveste,
numai că-n gând,
mereu e doar vânt.
În infinit
nu ne-ntâlnim
Doar ne iubim
Pe noi,
Pe mine,
Pe tu ,
Neanturi de NU,
Cale arsă
Mereu o farsă
A vieţii
De azi.
Mereu cazi
deşi cresc
şi ceresc
te caut în van
ca pe-un liman.
Nu mă crezi,
Nu te cred,
Numai că
Azi aş vrea
Să fii o stea
Pe care
cărare
Să plec
Să te culeg.
Dar…
Nu eşti
decât un nor
Călător ,
Sobor de gânduri
Şi de descanturi.
Eşti întrebare
Ce moare
Pe o aripă
Întinsă în pripă
Sau în derivă
Ce ne lipseşte
Dar creşte
Şi creşte
Pan’la lumină
Se zbate în tină
Şi caut iar
Mereu-l -
Alt lan
care
sa recunoască
Un trup
Ca de iască,
Să crească
În mine
Alte verbine,
Culoare mai nouă,
Deloc numai rouă
Care dispare
În noaptea
Cea...
Mare .
În infinit
nu ne-ntâlnim
Doar ne iubim
Pe noi,
Pe mine,
Pe tu ,
Neanturi de NU.
Lelia Mossora
10 mai 2011
16 :06
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu