Exista momente cand fiecare dintre noi se confrunta cu dezamagirea. Cum facem fata si cum trecem peste?
Ritmul vietii tale linistite si placute e uneori întrerupt în mod neplacut, neasteptat si aproape brutal de ceea ce numim momente mai putin bune. Acestea pot lua forma unei pierderi, a unei tristeti sau, poate, a unei dezamagiri. Experimentam dezamagirea atunci cand cineva sau ceva pe care contam se dovedeste a fi altfel decat credeam. O astfel de traire e traversata diferit de fiecare, si peste ea nu se trece usor.
De ce doare atat de tare?
Primul impact cu dezamagirea este destul de puternic. Pentru ca e vorba despre o confruntare cu o realitate care nu este ceea ce parea a fi. Problematic este faptul ca realitatea construita anterior este ceva pe care contai, ceva ce parea „sigur”. Siguranta este ceea ce cautam mai mereu în viata, relatiile si interactiunile noastre, poate tocmai pentru ca viata este, în esenta, destul de imprevizibila. E si normal ca atunci cand inevitabilul se produce ne loveste din plin. Pentru ca realitatea pe care o „încarcam” cu aspiratii, asteptari, iluzii, dorinte, lucruri neterminate nu poate sa fie altfel decat dureroasa atunci cand „se opreste”. Sentimentul cel mai pregnant este cel al tradarii unui pact mai mult sau mai putin nerostit. Si totusi...
Dincolo de efectul destabilizator pe care îl poate avea asupra fiecaruia în mod diferit, dezamagirea poate fi privita, pana la urma, si ca fiind ceva pozitiv si destul de sanatos. Daca e sa luam în considerare unele teorii, dezamagirea este una dintre cele doua emotii care stau la baza procesului decizional. Iar asta se verifica usor si în realitate: cate nu sunt cazurile de schimbare (uneori, radical pozitiva) a vietii unor oameni în urma dezamagirii? Pana la urma, o dezamagire este ceva care poate sa te împinga în prapastia depresiei, dar si într-o hotarare pentru o viata noua si mai buna.
Punct si de la capat
Uneori e nevoie de o dezamagire ca sa intelegi ca viata ta mergea intr-o directie gresita. Si ca s-o iei de la capat cu zambetul pe buze.
Autor: ANDREEA DIRZU, psiholog
http://www.benessere.ro/Psiho/1727/Cum-treci-peste-dezamagiri.html
6 comentarii:
Depinde cine sau ce te-a dzamagit...Daca te dezamagesc oamenii,incerci sa-i iei pe fiecare asa cum sunt(gandind ca nimeni nu este perfect)si sa-i ierti,dar daca te-a dezamagit insasi viata...ce mai poti face?
Dezamagirea pierderii tatalui meu a fost una impusa, nu a fost decizia mea ci am fost obligata sa traiesc asta... acum in schimb sunt pusa in situatia de a decide daca aleg divortul sau traiesc in continuare casnicia care nu-mi da nimic bun, nu sunt fericita, multumita, impacata... Dezamagirea de a pierde acum o persoana cu care de 8 ani am impartit patul, mancarea, acoperisul este alta caci eu rebuie sa decit si Doamne este atat de greu!! Stiu ca nu asa ceva se discuta aici dar e ceva ce ma chinuie de multa vreme. Fac referire doar la diferenta dezamagirii pierderii tatalui meu, o decizie care nu mi-a apartinut am fost pusa in fata faptului implinit, nu am avut de ales si nici nu pot da timpul inapoi sa schimb ceva sau dezamagirea de a pierde omul ce l-am ales, l-am iubit (poate il iubesc inca), aceasta din urma fiind o decizie care imi apartine in totalitate si care imi e teama sa o iau.
Oricum ar fi dezamagirea e un sentiment tare afurisit care vrem nu vrem il traim in viata o data sau de mai multe ori...
Dumnezeu sa ne lumineze, sa ne dea putere!
Uneori dezamagirea te raneste atat de tare incat iti pierzi increderea si pe viitor te temi sa nu fi dezamagit iar..Tuchi,stiu ca nu este locul potrivit,dar noi aici suntem prietene,suntem unite si putem vorbi orice deschis fara a fi judecate,indiferent de decizia ta noi te vom sustine si vom fi aici de cate ori ai nevoie de noi,tu sti cel mai bine ce este in sufletul tau,stai si analizeaza bine situatia si ia decizia care sa-ti aduca tie liniste sufleteasca,fa ce este cel mai bine pt tine,uneori un sut in ....este un pas inainte...fi tare si D-zeu sa te lumineze pt a lua decizia corecta,pup.Si in legatura cu dezamagirea unei pierderi,in ceea ce priveste plecarea mamei mele,nu ea ma dezamagit,nu ea a ales sa plece,eu sunt dezamagita si furioasa pe mine ca nu am putut face nimic...ca i-am promis ca o sa fie bine...asta este dezamagirea mea...
Tuchi imi pare tare rau ca in afara de durerea pierderii tatalui tau mai ai si alte probleme...Sigur ca noi suntem aici pentru a te asculta si a te sustine...poti vorbi cu noi despre tot ce te apasa pentru a iti usura sufletul insa deciziile trebuie sa le iei singura in functie de ce iti dicteaza sufletul si ce iti aduce liniste sufleteasca...
Si Narcisa ti-a spus tot ce se putea spune,Dumnezeu sa te ajute sa iei deciziile bune si sa fie cu tine!
In general,toti oamenii ,indiferent de caracterul lor,atunci cand isi fac prieteni,cand abia se cunosc,manifesta stari de timiditate,seriozitate,bune maniere sau chiar inhibitie,stari aparente...care la unii rezulta din simtul lor nativ ,iar la altii din motivul de a face impresie buna...ca mai tarziu ,cei din urma ,care joaca doar teatru ...ajung mai devreme sau mai tarziu ,la a dezamagi pe cei din jur...
Cand e mai devreme ...e mai bine..pui "punct si de la capat"...cand e mai tarziu...e de la greu ,la f greu,la imposibil de a lua o decizie buna!
Tuchi, singuratatea in doi e teribil de greu de dus.Eu am trait-o pe pielea mea.Dar am ales s-o schimb.Noi degeaba ne dam cu parerea aici...tu decizi.Eu am divortat, mi-am luat viata in maini si am cunoscut cel mai bun om de pe pamant, pe Calin.Nu imediat se intampla minuni.
Dar, Calin a murit...Daca ar fi s-o iau de la capat as face la fel.
Vreau sa-ti spun ca alegerile ne apartin si trebuie sa ni le asumam.Eu iti doresc numai bine.
Trimiteți un comentariu