Murim puțin câte puțin
Când focul dorului ne arde
Și arma morții-i un venin
Ce pic cu pic pe suflet cade.
Căci rătăciți de fericire,
Am obosit prin labirint.
Capcană cu mai multe fire
Ce-n jurul gâtului se simt.
Ne-a-ngenuncheat dezamăgirea
Cu a ei față mincinoasă
Și nu mai știm care-i menirea
De-a mai găsi drumul spre casă.
Și ne lăsăm în voia
clipei
Să ne surprindă de-o
putea,
Hipnotizați de luciul apei
Vom adormi pe-un pat de stea.
Autor Marilena Perijoc
Pictura Mirel Matei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu