11 iunie 2016

CALE DESCHISĂ

            In memoria  Irina Cojocaru

 Ai obosit să mai lupți cu durerea
 Cu chip hidos care adânc mușca,
 Urâtă și amară cum e fierea
 Cu gratii negre împletindu-și cușca.
 
 Și-n ziua când o cale a fost deschisă
 De Dumnezeu, lumină către rai,
 De lumea aceasta te-ai lăsat desprinsă
 Cu zâmbet ai plecat spre alte văi.
 
 La catafalc un ochi rămas în umbră
 O lacrimă să verse de-ar putea
 Simțind o atmosferă -atât de sumbră
 Durerea ce în clipe se-nmulțea.
 
 Privind la drumul ce îl ai în față
 La îngerii ce sunt în jurul tău
 În pace și zbor lin tu te înalță,

 Te roagă pentru noi la Dumnezeu!

Un comentariu:

Madalina spunea...

Cu asemenea versuri ma simt mai aproape de surioara mea desi este alaturi de ingeri de mai bine de o luna.va citesc de aproape o luna dar de abia zilele trecute mi-am facut curaj sa scriu si eu.