9 mai 2009

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult,fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu,ne sculam prea obositi,
Citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult,iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana pe luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa
traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar invatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii
sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,aventuri de o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie
la liniste,la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,pentru ca
acel copil va creste in curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "Te iubesc"partenerului si persoanelor pe care le indragesti,dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti,fa-ti timp sa vorbesti,fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei,va multumesc ca existati.



Octavian Paler

10 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Este incredibil Maestrul Octavian Paler.Avea capacitatea sa ne aminteasca sa iubim, sa punem pret pe ceea ce conteaza cu adevarat in viata.Pe curand!

Anonim spunea...

Acest poem nu este scris de Octavian Paler. A negat chiar el, intr-un editorial.

Geanina Codita spunea...

http://octavianpaler.ro/poezii/paradoxul-zilelor-noastre/
pentru anonimul stie tot, care a fost si pe la mine in vizita.
si nu este el ci dansul fiindca nu v-ati tras de sireturi.Multumesc.

Anonim spunea...

http://www.cotidianul.ro/o_capodopera_care_nu_mi_apartine-9177.html

helen spunea...

Nu cred ca are asa mare importanta cine l-a scris, mai important e ca prezinta viata nostra cea de toate zilele asa cum a ajuns sa fie acum( poate independent de vointa noastra).
Si cel mai mare si dureros adevar e faptul ca ne dam seama ca au rams vorbe nerostite, saruturi nedate, mangaieri pierdute si uneori e mult, mult prea tarziu si nu mai poti face nimic....

adriana spunea...

ideea e sa nu ne pierdem timpul cu lucruri inutile, pierzand ceea ce este esential...dar se mai intampla cateodata ca din lucruri mici , fara importanta sa aajungi la lucruri si emotii puternice....se poate intampla ca facand un lucru inutil sa intalnesti o persoana care sa iti schimbe radical viata in bine...au si lucrurile neinsemnate rostul lor...doar sa nu le lasam sa ne ocupe existenta in intregime..

Anonim spunea...

Simt uneori ca viata e un vartej din care nu mai poti iesi.In fiecare dimineata imi propun sa nu dau importanta rautatilor din jur, sa-mi fac timp pentru o rugaciune, sa citesc mai mult de trei pagini din cartea inceputa.As vrea sa spun mai des Te iubesc, sa iert....la sfarsitul fiecarei zile vad ca am facut f.putin din ce mi-am propus.......

adriana spunea...

iti multumim ca ai promovat ihtis pe blogul tau dardindar: Castigatorul bicicletei

mariperijoc spunea...

Pentru mine nu este atat de important cine a scris cele de mai sus,cat ceea ce intelegem citind.Mesajul este important,sa-l retinem!

adriana spunea...

am scris si despre eveniment...am pus si poze.. dardindar: Lantul solidaritatii cu IHTIS