Zilele asta mai mult ca oricand. Mi-e dor sa dansez cu tine ,chiar daca aveai de multe ori doua picioare stangi, stiu ca te straduiai. Mi-e dor sa te vad cu fetele tale. Mi-e dor sa imi spui Ira.Mi-e dor de glumele tale.Mi-e dor de veselia pe care o raspandeai cand intrai intr-o camera.Mi-e dor de pasiunea cu care iti traiai viata.Mi-e dor de tine, atat de dor incat vad pe strada barbati ce-ti seamana si grabesc pasul sa il ajung din urma, s-apoi ma opresc cu lacrimi in ochi, caci stiu ca nu esti tu .Sunt trista si cu sufletul neimpacat ca nu am reusit sa invat de la tine sa traiesc viata cu aceasi intensitate ca tine, pentru ca desi te-am iubit tare mult, nu am petrecut mai mult timp impreuna, ca nu ti-am fost aproape atunci cand a trebuit.Imi lipsesti tare mult.
2 comentarii:
Multumesc Ira,ai reusit sa ma surprinzi din nou...pana la lacrimi.
Timpul lui pe aceasta lume a fost scurt,dar noi stim ca s-a bucurat de fiecare clipa si ca s-a amuzat si de bune si de rele...Vedea viata cu alti ochi,o pretuia de parca stia ce o sa urmeze...iar cand a plecat a luat cu el si rasul si galagia si voia buna...Acum e liniste...Apasatoare!
Dumnezeu sa il odihneasca! iar tie sa iti dea linistea necesara supravietuirii.
Trimiteți un comentariu