Las de o parte tot ceea ce simt ,pentru ca sunt condamnata (sunt convinsa ca multi altii) sa trec de la o stare la alta in functie de eveniment. Ne-am confruntat cu o mica problema care ne-a mai rascolit putin sufletul…
Astazi,fetita cea mica a iesit bucuroasa din scoala,mandra de faptul ca a retinut data si ora la care vom avea sedinta cu parintii…Si vine un parinte si spune ca dna invatatoare doreste ca la aceasta sedinta sa vina taticii…Totul se explica prin faptul ca dorind sa facem unele renovari in clasa,dna stie ca barbatii sunt mai priceputi la astfel de munci.
Dar cum sa-I explicit unui copil care vrea sa faca intocmai cum vrea dna invatatoare fara a ii iesi din cuvant?Degeaba am incercat sa-I explic ca va merge acolo “mama-tata”,ca voi fi prezenta si voi discuta cu dna care va intelege situatia…Ca ma voi stradui chiar daca problema ma depaseste intr-o oarecare masura?Reparatiile imi dau batai de cap si acasa,fiind obisnuita sa le faca altcineva…
Cum sa ii explic ca si pe mine ma indurereaza situatia,mai ales ca tatal lor era prezent la fiecare sedinta,la fiecare serbare ,inceput sau sfarsit de an,la fiecare eveniment…
Ne-am agitat,am incercat sa o incurajez…dar rana doare…
Uneori nici nu mai am cuvinte…ma doare atat de tare ca nu mai pot vorbi.Stiu ,trebuie ca ele sa nu simta asta!
2 comentarii:
Greu... Dar stii, tati va fi si el la sedinta. Ca e in sufletul tau si va fi cu tine. Doar ca nu se va ocupa de probleme administrative...Te imbratisez cu drag,
Nu pentru mine imi fac griji,ci pentru copii mei care ii simt lipsa .Iar cea mica a fost tare necajita...
Trimiteți un comentariu