11 decembrie 2009

Scos din sertar

Timpul se incapataneaza sa alerge…nu stiu cat de des constientizez dar recunosc fetele mele au mai crescut,s-au schimbat…eu m-am schimbat…
Acum am curajul sa recunosc acest lucru…DA m-am schimbat enorm,fac lucruri pe care inainte nici nu visam sa le fac vreodata…
Se spune ca ce nu te omoara te intareste ,eu am inceput sa cred aceasta afirmatie…esti obligat sa mergi mai departe.
Dragii mei eu sunt dovada vie ca se poate.Credeti-ma nici mie nu imi vine sa cred…
Cand il aveam langa mine pe Vali eram mai retrasa,mai timida,imi era bine sub aripa lui…Pentru ca el era optimist si foarte tupeist si ii placea sa faca orice…Se descurca in toate si era incantat sa le faca pe toate pentru noi.Ne completam unul pe altul si ne era bine impreuna…
Cand am ramas fara el am fost socata.
Acum cateva zile o prietena mi-a marturisit ca a crezut ca voi fi “terminata” ca nu voi putea sa merg mai departe ,nu ma voi descurca…
Sigur ca am fost speriata,dar am avut o puternica motivatie- fetele mele.Eu si Vali ne faceam tot felul de planuri (ca oricare parinte care face totul pentru copilul sau) pentru ca lor sa le fie mai bine…
Am fost constienta de faptul ca puteau sa ne piarda pe amandoi si imi imaginez ca le era mult mai greu…
Sunt prea mici pentru a se descurca singure…acum cred ca s-au maturizat mai devreme…
Aceasta a fost motivatia,dupa aceea am inceput sa fac tot felul de activitati pentru a fi ocupata cat mai mult…Pentru a nu avea timp de gandit…si m-am schimbat.
Am mai mult curaj…indiferent cat de greu mi-ar fi fost la un moment dat ,duceam lucrurile pana la capat ,pentru ca acum sunt singura care le poate rezolva…Trebuia sa ma descurc singura….
Aud tot mai des in jurul meu oamenii spunand la adresa mea “esti o fiinta puternica”
Eu nu ma vad asa,sunt pur si simplu o fiinta pusa intr-o situatie fara iesire,care trebuie sa mearga mai departe si care lupta sa se schimbe…Nu ne putem schimba decat pe noi daca vrem…
Eu sunt dovada ca se poate

Am scris tot ceea ce vedeti mai sus cu ceva vreme in urma pentru voi.In acel moment am fost intrerupta si m-am gandit ca o sa il termin cand am timp.De atunci a trecut ceva vreme,insa astazi l-am redescoperit si m-am hotarat sa-l postez in aceasta forma,cu riscul de a spune lucruri pe care le-ati mai auzit de la mine…

3 comentarii:

Andreea Tatiana spunea...

Doamne ajuta!..sa ramai puternica si mai ales loiala sotului tau pana la moarte...Bunul Dumnezeu sa te ajute. Numai bine!

Corina spunea...

sarbatori luminate!

mariperijoc spunea...

Dumnezeu sa ne ajute pe toti!