11 iunie 2009

Scormonind prin sacul de amintiri


Adriana vine cu intrebarea “Tu cum ti-ai intalnit perechea?” Si asta ma face sa scormonesc prin sacul meu pretios acum,sacul cu amintiri.
Eram in liceu,in perioada “majoratelor” si cu toate ca nu aveam chef,oarecum plictisita ,am mers la aniversarea unei prietene.Acolo am facut cunostinta cu el.
Tupeist,cuceritor,atat de vorbaret incat parea ca are texte déjà invatate pentru a cuceri.Sau asta am crezut eu in acel moment in care tineam baietii la distanta, convinsa fiind ca acestia urmaresc anumite scopuri…
Si in acea noapte el a venit déjà cu intrebarea:”Vrei sa fii prietena mea?Spune DA si n-o sa-ti para rau”Si iarasi cuvinte…
Sigur ca il priveam zambind,gandindu-ma ca nu ma las pacalita de textele lui…Ca va trece noaptea si totul va lua sfarsit.
La plecare mi-a cerut numarul de telefon.I l-am dat ,nu l-a notat pe nimic ,iar eu mi-am intarit convingerea ca nu voi mai auzi de el.A doua zi am fost surprinsa sa ii aud vocea la telefon,a treia a venit sa ii cunoasca pe ai mei( v-am spus ca era tupeist,a adus si flori pentru mama)
Era la noi in vizita o matusa care este mica de statura si slabuta.Iar el era inalt si avea si masura 44 la pantof.Matusa era cam curioasa de fel,dar atunci i-am interzis sa se fataie prin camera.Nu a venit in camera unde stateam noi(Eu,Vali si parintii mei)dar dupa ce a plecat se tot minuna cat o fi de mare daca pantoful de la usa era urias pentru ea…
Si asa am ramas impreuna.Mai intai prieteni,apoi cand am terminat liceul ne-am casatorit.
Era la fel de insistent”Spune DA si n-o sa-ti para rau” Si nu am regretat niciodata.Dimpotriva,dragostea noastra a ramas daca nu ca in prima zi cu siguranta mult mai puternica.La fel va doresc si voua.Voi cum v-ati cunoscut?
Credeti intr-o astfel de dragoste ,trainica,care dureaza pana la sfarsit?

5 comentarii:

adriana spunea...

imediat te trec in lista

Angela Ribus spunea...

Ce inseamna un om de cuvant! "Spune da si n-o sa-ti para rau". Si nu ai regretat niciodata. Extraordinar.

Mariana spunea...

Ce emoţionant!
Adevărata dragoste creşte!
O îmbrăţişare caldă! Ştiu că ţi-e dor!
Până o să scriu povestea mea, te invit să citeşti ceva despre dorul de ACASĂ...sper să simţi mângâiere!
http://psalmdedor.blogspot.com/2009/05/dor-de-acasa.html

Dana spunea...

V-ati casatorit devreme, va sa zica...Minunata povestea voastra. Si sa vezi ce mai urmeaza...cand va da Domnul sa fim toti impreuna, din nou...pentru totdeauna. O imbratisare si din partea mea.

adriana spunea...

dardindar: Cuprins