Săpat-au lacrimile-n suflet albii,
O hartă scrijelită a durerii.
Şi-n inimă înfipte mii de săbii
Ascultă cântecul înstrăinării.
Singurătatea calea le-o înlesneşte,
Le lasă s-o robească neclipind,
Când în adâncuri întrebarea creşte
Cu picături de dor amestecând.
Uitat-a bietul suflet bucuria,
Trecutul pare aşa de-ndepărtat.
I-a mai rămas din urmă doar tăria
De-a face faţă oricărui oftat.
4 comentarii:
"Uitat-a bietul suflet bucuria"...acesta este sufletul meu...iar "harta durerii"la mine nu mai are granite de mult.
Te inbratisez draga Lili.
Cuvantul nu poate schimba nimic din tot ce traiesti si simti Lili,noi cei de aici nu gasim cuvinte potrivite pentru a iti alina durerea dar ne gandim la tine,intelegem si iti suntem in permanenta cu sufletul alaturi.Te imbratisez!
Va multumesc din suflet ,dragele mele prietene pentru cuvintele si gandurile voastre calde care-mi alina mult durerea!
Trimiteți un comentariu