Am petrecut ieri cateva ore pline de incarcatura emotionala alaturi de oameni valorosi in cadrul intalnirii Cenaclului „Luceafarul” din Giurgiu,cenaclu condus cu multa pricepere si pasiune de catre dna Dunia Palangeanu,unde in cadrul atelierului de creatie citesc din gandurile mele,ganduri pe care voi cei de aici le cunoasteti...
M-am intalnit cu profesorii
mei din liceu si scoala generala domnii Daia Bilcea si Dinca Ion,ambii
profesori de matematica care isi au originea in satul in care m-am nascut si am
copilarit si eu o vreme si care au ajuns la tiparirea celui de al treilea volum
„Pe cararile vietii”.
Cu deosebita multumire
sufleteasca am primit si eu acest volum si am inceput sa il citesc.Emotia
intalnirii cu locurile natale si cu oameni pe care ii cunosc sau despre care am
auzit in povestirile tatalui meu(el insasi un mare povestitor al obiceiurilor
si al vietii oamenilor din sat,dar care are darul de a le povesti si nu de a le
scrie) a fost asa de mare incat lacrimile au inceput sa curga fara sa imi dau
seama iar sentimentele sunt greu de transpus pe hartie.
Vreau sa va arat si voua doua
texte care m-au impresionat profund,o poezie scrisa de o copila a carui tata nu
s-a intors de pe front si pe care ea si mama ei l-au asteptat mereu sa se
intoarca acasa si o scrisoare a unei alte fete care se intreaba „Ce faci mama?”
Ambele texte sunt publicate
in cartea „Pe cararile vietii” autori Daia Bilcea si Dinca Ion carora le
multumesc din suflet pentru ca mi-au daruit-o,m-au crescut si m-au educat ,au
pus un umar la ce sunt astazi.
SCRISOARE PENTRU TATA
de Ene Niculina
Taticule,iti scriu scrisoarea
asta
Sa nu stie mama,ci numai eu;
Nu stiu de ce,cand trec
soldati pe strada,
Mamica plange tot mereu
-Cand ai sa vii, taticul
meu?!
De ziua ta pusesem flori pe
masa-
Flori multe,ca-n toti
anii,stii,
Dar tu lipseai...si ce trist
era in casa,
Si ma-intrebam mereu, cand ai
sa vii?
-Taticule,vezi sa ne scrii.
Ce n-ai luat taticule cu tine
Le-a pus mamuca intr-un
pachet plangand.
De ce plangea si se uita la
mine
Si mie nu-mi spunea ce-avea
in gand?
-Taticule,sa vii curand!
Mi-a spus mamica azi,ca
niciodata
Ca maine dimineata de cu
zori,
Mergem la cimitir,sa-mi spui
tu, tata,
Mama nu vrea, de-ntreb
adeseori
Cui ducem noi acolo flori?!
Foto:GiurgiuMania
6 comentarii:
O zi intr-adevar emotionanta, ai avut Marilena!Ma bucur mult pentru tine!Felicitari domnilor profesori care ti-au indrumat pasii spre ceeace esti azi,dar mai ales felicitari parintilor tai care ti-au dat viata,te-au creascut si educat frumos!
Emotionanta si dureroasa poezie!
Multumesc Lili!Maine va voi posta urmatorul text din aceeasi carte,text pe care vi l-am promis...Eu l-am pregatit deja pentru voi dar nu vreau sa va dau foarte mult de citit astazi...Aceste doua texte m-au emotionat si pe mine pana la lacrimi.
Superbe versuri,felicitarile mele,sunt mandra de tine,te imbratisez cu toata dragostea mea.
Frumos,frumos...Felicitari,draga Mari! Imbratisari calde pentru tine.
Multumesc Adriana!O zi plina de soare in suflet si multe imbratisari!
Trimiteți un comentariu