30 mai 2013

Lectura si emotie



Am petrecut ieri cateva ore pline de incarcatura emotionala alaturi de oameni valorosi in cadrul intalnirii Cenaclului „Luceafarul” din Giurgiu,cenaclu condus cu multa pricepere si pasiune de catre dna Dunia Palangeanu,unde in cadrul atelierului de creatie citesc din gandurile mele,ganduri pe care voi cei de aici le cunoasteti...

M-am intalnit cu profesorii mei din liceu si scoala generala domnii Daia Bilcea si Dinca Ion,ambii profesori de matematica care isi au originea in satul in care m-am nascut si am copilarit si eu o vreme si care au ajuns la tiparirea celui de al treilea volum „Pe cararile vietii”.
Cu deosebita multumire sufleteasca am primit si eu acest volum si am inceput sa il citesc.Emotia intalnirii cu locurile natale si cu oameni pe care ii cunosc sau despre care am auzit in povestirile tatalui meu(el insasi un mare povestitor al obiceiurilor si al vietii oamenilor din sat,dar care are darul de a le povesti si nu de a le scrie) a fost asa de mare incat lacrimile au inceput sa curga fara sa imi dau seama iar sentimentele sunt greu de transpus pe hartie.

Vreau sa va arat si voua doua texte care m-au impresionat profund,o poezie scrisa de o copila a carui tata nu s-a intors de pe front si pe care ea si mama ei l-au asteptat mereu sa se intoarca acasa si o scrisoare a unei alte fete care se intreaba „Ce faci mama?”
Ambele texte sunt publicate in cartea „Pe cararile vietii” autori Daia Bilcea si Dinca Ion carora le multumesc din suflet pentru ca mi-au daruit-o,m-au crescut si m-au educat ,au pus un umar la ce sunt astazi.


SCRISOARE PENTRU TATA
de Ene Niculina

Taticule,iti scriu scrisoarea asta
Sa nu stie mama,ci numai eu;
Nu stiu de ce,cand trec soldati pe strada,
Mamica plange tot mereu
-Cand ai sa vii, taticul meu?!

De ziua ta pusesem flori pe masa-
Flori multe,ca-n toti anii,stii,
Dar tu lipseai...si ce trist era in casa,
Si ma-intrebam mereu, cand ai sa vii?
-Taticule,vezi sa ne scrii.

Ce n-ai luat taticule cu tine
Le-a pus mamuca intr-un pachet plangand.
De ce plangea si se uita la mine
Si mie nu-mi spunea ce-avea in gand?
-Taticule,sa vii curand!

Mi-a spus mamica azi,ca niciodata
Ca maine dimineata de cu zori,
Mergem la cimitir,sa-mi spui tu, tata,
Mama nu vrea, de-ntreb adeseori
Cui ducem noi acolo flori?!


Foto:GiurgiuMania

6 comentarii:

Lili spunea...

O zi intr-adevar emotionanta, ai avut Marilena!Ma bucur mult pentru tine!Felicitari domnilor profesori care ti-au indrumat pasii spre ceeace esti azi,dar mai ales felicitari parintilor tai care ti-au dat viata,te-au creascut si educat frumos!

Lili spunea...

Emotionanta si dureroasa poezie!

mariperijoc spunea...

Multumesc Lili!Maine va voi posta urmatorul text din aceeasi carte,text pe care vi l-am promis...Eu l-am pregatit deja pentru voi dar nu vreau sa va dau foarte mult de citit astazi...Aceste doua texte m-au emotionat si pe mine pana la lacrimi.

Narcisa spunea...

Superbe versuri,felicitarile mele,sunt mandra de tine,te imbratisez cu toata dragostea mea.

Adriana spunea...

Frumos,frumos...Felicitari,draga Mari! Imbratisari calde pentru tine.

mariperijoc spunea...

Multumesc Adriana!O zi plina de soare in suflet si multe imbratisari!