Nu am ştiut cât sunt de fericită
Şi nici ce bogăţie deţineam.
Printre străini m-am dus ,profund mâhnită
Un ban în plus să strâng,atât doream.
Şi mi-am lăsat acasă în ogradă
Două flori dragi ce-n dar eu am primit.
Doar pentru ele adunam grămadă
Şi mă jertfeam pe altare însutit.
Dar m-a lovit o veste nemiloasă
Ce m-a sfărmat în bucăţele mii,
Copiii mei s-au rătăcit de casă
Şi-n lumea asta nu-i voi mai găsi.
Îmi strig cu disperare a mea fată
Ce nici liceul nu şi-a terminat,
Pe-al meu băiat ce n-a putut s-o scoată
Din grele fiare,cu ea a plecat…
Cândva plângeam că nu aveam avere
Şi îmi vedeam viaţa o haină grea,
Din suflet astăzi bucuria –mi piere
În focul ei mă arde durerea .
Copiii mei s-au înălţat spre stele
Şi-n urma lor doar crucile au rămas,
Spuneţi-mi voi cum să vorbesc cu ele?
Din cruci nu îmi răspunde nici un glas…
Marilena Perijoc
6 comentarii:
Am scris aceste versuri cu gandul la Tia Simion care indurerata de pierderea celor doi copii ma roaga sa ii scriu o poezie.Dumnezeu sa ii dea putere si odihna vesnica celor plecati!
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Of,inteleg durerea,nu am cuvinte sa pot exprima ceea ce simt cand citesc aceste versuri si cand privesc poza...D-zeu sa le odihneasca sufletele alaturi de ingeri...
Dumnezeu să îi dea putere să meargă mai departe!M-au impresionat aceste versuri.Cred că nu există durere mai mare ca atunci când îţi pierzi copiii.Dumnezeu să-i odihnească în pace!
In acel cumplit accident au plecat catre cer cinci copii din cate stiu eu...doi dintre ei copii Tiei.Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!
Cumplit!Nici un cuvant nu poate sterge durerea acestei mame ,cred totusi ca o alina gandul ca ii suntem alaturi.Va multumesc!
Offff.... Cata durere! Dumnezeu sa va ajute si sa va aline durerea.Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei plecati!
Trimiteți un comentariu