E vremea să îmi pun mai sus piciorul,
Copilăria s-o las înapoi.
Adolescent de-acum, i-oi duce dorul...
Căci viaţa îmi pune-n faţă vânt şi ploi.
Mă uit în jurul meu cu supărare,
De nimeni nu mă simt azi înţeles.
Cu sfaturi mă loveşte fiecare
Şi parcă numai piedici am în mers.
Nu înţeleg deloc ce mi se-ntâmplă...
De ce mă doare acum când am crescut?
Pe unde –am rătăcit cărarea simplă,
De ce privirea fetei m-a durut?
Sunt multe întrebările din minte
Şi noi vocaţii apar în prim plan,
Dar lângă mine stă al meu părinte
Şi chiar dacă nu văd,îmi dă elan.
Mă răzvrătesc în gând pe fiecare
Şi vreau să fug apoi,mă izolez.
Dar în scurt timp dispare acea stare
Şi îmi propun pe dată un alt crez.
E dificil să stau pe-această treaptă,
Dar cu credinţă o alta voi urca.
Şi voi lupta să fie cât mai dreaptă
Decizia ce o iau cu viaţa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu