Aruncă cerul lacrimile sale
Privind la ce se-ntâmplă pe pământ,
Multă durere în aer şi în suflet jale,
Oameni ce cad parcă loviţi de vânt.
Mulţi au uitat ce-nseamnă bucuria
De griji cuprinşi şi adânc împovăraţi,
Alţii bogaţi, ce-nseamnă omenia
Şi că-i păcat să loveşti ai tăi fraţi.
Pierdut-a omul bruma de speranţă,
Cu fruntea-n jos mergând acum pe drum
Luptă cu valul vrând să-i facă faţă,
Gândind spre mâine...vede-n faţă fum.
I-a mai rămas în suflet rugăciunea,
Nădejdea o are doar în Dumnezeu,
Cu mila-I să salveze omenirea
Şi să-mblânzească suflet de ateu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu