21 ianuarie 1968-6 Ianuarie 2013
Povestea noastra a inceput la sfarsitul lui august 2001. In doua saptamani eram impreuna, peste o luna si ceva ne-am mutat impreuna, iar peste fix un an ne-am casatorit. Primii ani au fost foarte frumosi, pana ce problemele lui cu alcoolul (si altele din pacate, despre care nu vreau sa-mi amintesc - consider ca am si eu partea mea de vina) s-au agravat, iar pe 22 Ianuarie 2010 am divortat, iar eu peste cateva luni m-am reintors in apartamentul parintilor. Culmea ca relatia noastra s-a imbunatatit simtitor si practic...am ramas cum am fost, doar ca locuiam separat. Practic, am fost impreuna pana cand moartea ne-a despartit... Iar viata mea s-a schimbat iremediabil, fiindca stiu ca, orice s-ar intampla de acum si oricate relatii voi mai avea, nici un barbat nu ma va iubi cum a facut-o el. Fiindca mi-a fost si cel mai bun prieten... Precizez ca ultimul telefon, constient fiind, mi l-a dat mie, si de fiecare data cand ii era rau, inainte sa cada si sa moara, pe mine ma suna.
Cu vreao 2 luni inainte sa moara, mi-a daruit o carte pe care mi-a scris dedicatia asta: "Citeste si baga la cap! Cu drag, fostul sot, fostul Bebe (asa ii spuneam toti), ne vedem dincolo!". Abia dupa ce a murit am realizat ca a stiut/simtit ca moare. Parerea mea e ca si-a si dorit-o - a refuzat sa mearga la medic, chiar si atunci cand era mai mult decat clar ca are probleme.
Si am suferit cumplit dupa ce s-a intamplat, desi multa lume nu m-a inteles... Foarte multi, printre care si propria mama, m-au intrebat de ce sufar atat dupa FOSTUL sot alcoolic...Din pacate, unora le e greu sa inteleaga ca dragostea nu are limite de timp, spatiu, sau hartii emise de Starea Civila sau Tribunal...
Chiar daca dupa 10 luni durerea a capatat alta culoare, e inca atat de vie...
Asta este pe scurt povestea mea.Noemi
4 comentarii:
Ai spus un mare adevar Noemi,dragostea nu are limite.Inteleg tot ceea ce tu descrii si iti sunt alaturi cu sufletul.Aici poti gasi intelegere,un umar pe care sa plangi si cineva dispus sa te asculte si sa iti vorbeasca.
Dumnezeu sa il odihneasca pe Florin Ion sotul tau si tie sa iti dea liniste sufleteasca si putere!
Din pacate,in ultimul timp,in jurul meu s-au intamplat evenimente asemanatoare cu povestea ta,draga Noemi...Sotii care au trait ce ai trait tu, si care se lupta cu propria durere dar si cu rautatea vorbelor celor din jur.Asa cum le spun lor,iti spun si tie,incearca sa-i ignori si sa te rogi.Roaga-te pentru sufletul sotului tau si pentru linistea ta!Durerea nu va disparea dar in timp se va "aseza"si atunci vei accepta totul asa cum este!
Dumnezeu sa-l ierte pe sotul tau Florin Ion!
Dragostea nu este tinuta de un act,bine ai zis,ea nu are limite,este greu atunci cand pierzi persoana iubita,asa cum spune si dna.Lili,vei invata sa traiesti cu durerea si dorul in suflet...noi suntem aici oricand vei simti ca ai nevoie,D-zeu sa te intareasca si sa-i odihneasca sufletul in pace lui Florin Ion.
Va multumesc tuturor pentru vorbele bune si incurajari! Alaturi de intelegerea voastra conteaza enorm!
La randul meu imi ofer sprijinul si gandul bun pentru toti cei ce trec prin asa ceva!
Noemi
Trimiteți un comentariu