Sunt multe mame care-şi pierd copiii
Şi mulţi copii rămân fără părinţi.
Şi dând acum un glas durerii
Se tem să nu-şi iasă din minţi.
Şi văduve îşi cară acum povara
Rămasă pe-a lor umeri gârboviţi,
Cu greu acum paşii îşi cară,
Căci de durere sunt loviţi.
Sunt mulţi aceia ce pe cale
Îşi pierd persoana ce-o iubeau,
Cu tânguiri şi plini de jale
Nu mai ştiu unde se-ndreptau.
Dar timpul le mai spală dorul
Cu lacrimi pline de venin.
Şi până îşi vor găsi zborul
Se luptă printre mărăcini.
Şi spinii intră adânc în carne
Urme lăsând în calea lor,
Le mai rămân de-acum doar anii
Plini de zbucium şi dor.
