Când
cerul lumii tale
Îţi
dă clipe senine,
Îşi
pune viaţa zale
Şi-o
luptă vrea cu tine.
Îţi
dă o lovitură
De
nici nu ştii când vine.
Şi
simţi o muşcătură
Din
suflet şi din tine.
În
gură simţi pământul,
Jarul
te arde-n vine,
Iar
ochii-ţi roagă vântul
Să
sufle cu suspine.
Şi
blând a lui răcoare
Să
domolească focul,
Slăbindu-ţi
din strânsoare
Să
oprească viaţa jocul.
Durerea
să-nceteze
Şi
soare să apară,
Ca
sus pe metereze
Să
poţi urca tu ,iară.
5 comentarii:
SUPERB !Inbratisari calde.
Frumoase versuri,imi ajung la suflet...pup
Buna dimineata dragele mele!Ma simt asa de bine aici alaturi de voi,cu regret ma gandesc ca voi lipsi din nou o perioada si o sa imi lipseasca aceste discutii.Va imbratisez!
aaaaaaaaa,unde pleci iar?o sa-mi lipseasca poeziile tale....te astept cu drag sa revi,lasa ca vine iarna si ne strangem iar (la gura sobei)...pup
Sa ne revedem cu bine! Va pup.
Trimiteți un comentariu