17 decembrie 2013

HAINA SUFLETULUI

 Ne naștem cu o haină a iubirii
 Ce strălucește-n alb imaculat
 Și mai apoi de-i dăm frâu liber firii
 Pe suflet cu noroi ne-a împroșcat.
 
 De mai vedem pe haină câte o pată
 Tot amânăm a o împrospăta
 Și ne gândim că timpul o să scoată
 Ce noi din suflet nu ne-om curăța.
 
 De suntem tineri, noi avem credința
 Că pân’ la moarte haina ne-om albi.
 Și trândăvim și nu ne dăm silința,
 Uitând că sufletul l-om înrobi.
 
 Nimeni nu știe când va veni ceasul
 Să fie tras din drum într-un tunel.
 Oricât am vrea să amânăm popasul
 Nu vom rămâne în acest castel.
 
 Și când ne-om duce nu vom lua din lume
 Decât o haină ce-am venit cu ea.
 De este albă sau plină de urme
Mereu  în veșnicie o vom purta.

   

3 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumoase si adevarate vorbe,doar de noi depinde ce culoare are haina sufletului nostru,pup.

Adriana spunea...

Deosebit de frumoase versuri ! Va pup si eu.

mariperijoc spunea...

Multumesc ,va imbratisez!