PRIMII FULGI

Cu privirea către oameni

Sus în cer se joacă o sfadă.

Zboară pernele-n poeni

Cernând fulgi ca de zăpadă.

Se porneşte o veselie

Ce vuieşte spre pământ.

Omul ce-o aude,ştie

C-o să vină un aprig vânt.

Şi cu ochii către cer

Simte-n suflet bucurie,

Nu-şi explică ce mister

Va lovi această glie.

Pe-a sa palmă se aşează

Un fulg alb, plutind timid

Faţa i-o înseninează,

Dar el este un simplu ghid...

Şi deodată se porneşte!

Căci apar acum în valuri,

Dintr-o frumoasă poveste

Începută sus în ceruri,

Primii fulgi albi de zăpadă.

Peste omenire ninge

Vrând să şteargă orice sfadă,

Frumuseţea lor va învinge.