Se cern lacrimi de îngeri prin site
Sus de cel mai înalt orizont.
Bucurii şi tristeţi risipite
Izgonite ca un ultim afront.
Şi prin timp preschimbate-n zăpadă,
Haină nouă peste glie punând,
Luminând celor ce or să vadă
În cădere fulgii dansând.
Şi privind liniştită cum ninge,
Îmbrăcând alb imaculat,
Din clepsidră secunda se scurge
Tot cântând un tic tac regulat.
Călători suntem noi pentru o vreme,
Ne plimbăm cu alene prin timp.
Învăţând din a lui teoreme,
Până el ne-o preface-n nisip.
5 comentarii:
Frumos.Va pup pe toate.
Este adevărat că nu suntem decât nişte călători grăbiţi pe acest pământ.Versuri frumoase care conţin mult adevăr.Vă pup.
Foarte frumos,se spune ca noi ne aflam aici pt a ne dobandi mantuirea,suntem calatori asa cum bine zici,va imbratisez cu toata dragostea.
Ne nastem cu o menire,ne incheiem misiunea si plecam...Suntem trecatori prin timp si depinde de noi daca lasam urme...Va imbratisez!
Da,menirea ta Marilena, este sa ne mangai si sa ne incanti cu frumoasele tale poezii!Iti multumesc si te sarut pe frunte!
Trimiteți un comentariu