14 octombrie 2015

POATE-I MAGIE…

Îmi plouă-n suflet şi miroase a toamnă,
E totul gri în jur şi-am îngheţat.
Într-un crâmpei de gând, vara mă cheamă
Cu-n zâmbet larg pe faţă aşezat.

Poate-i magie să văd cele bune
Ascunse în noroiul dimprejur,
În fiecare om cerul va pune
Credinţă şi iubire, suflet pur…

În masca cea urâtă de pe-o faţă
Eu caut albul chiar de s-a-nnegrit,
Îl colorez cu-n zâmbet şi-o povaţă
Şi răul de pe faţă a pierit.

De-mi amintesc cu drag astă povaţă
Ca-n fiecare să văd doar ce-i bun,
La orice frig voi face mereu faţă

Căci  până-n seară relele apun.

Autor: Marilena Perijoc

3 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumoasa poezie,asa este,parca toamna suntem mai tristi...primavara ne aduce renastere in suflete .

Adriana spunea...

Superba!

mariperijoc spunea...

Multumesc pentru semnul lasat si pentru apreciere!