17 decembrie 2016

Scrisoare catre sora mea

         



Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016


Au trecut 4 saptamani de cand nu mai esti,de cand ai ales sa pleci din aceasta lume,de cand sufletul meu simte un gol imens ce nu poate fi niciodata umplut.Viata mi-a dat o pedeapsa mult prea mare si durerea din sufletul meu creste cu fiecare zi ce trece.Ne-am certat acum 4 ani dar am sperat ca intr-o zi vom fi din nou asa cum eram cand eram mici.Te-am pierdut surioara de tot si nu mai pot sa dau timpul inapoi,sa-ti spun cat de mult imi pare rau,cat de mult te-am iubit si cat te iubesc si cat de mult te voi iubi toata viata mea.Cui pot sa spun durerea mea,cine poate face ceva sa nu mai doara atat de mult?Cum sa traiesc cu vina asta in suflet?Ca nu ti-am fost alaturi in ultimii tai ani,ca nu am adus-o pe Alessia sa o vezi in ultima seara cand ne-am vazut,ca nu ti-am aratat ca te iubesc,surioara?Si cate alte regrete mai am.Dar ce folos?E prea tarziu acum.
       Surioara mea frumoasa,       spune-mi tu cum sa traiesc mai departe,cum sa fac sa il inteleg pe D-zeu ca te-a luat inainte sa apucam sa ne impacam?Am sperat ca intr-o zi ne vom impaca,ca vei veni la mine in casa,in curte,ca vom recupera cumva timpul pierdut,timpul petrecut una fara cealalta.                                                   
      Imi  spune lumea ca durerea va trece cu timpul dar eu nu cred, durerea e in sufletul asta al meu blestemat.Blestemat sa duca o viata o durere ce nu poate fi stearsa decat in clipa in care voi inchide ochii si ne vom revedea.
Stiu ca ai plecat suparata pe mine,ca nu ai vrut sa vin la tine cand erai bolnava,stiu asta si te inteleg.Daca vroiai sa ma pedepsesti,crede-ma, nu exista pedeapsa mai mare decat sa te stiu in pamantul asta rece si crud.
Nu am sa inteleg de ce D-zeu ne-a pedepsit asa de rau?Si oricat as incerca sa inteleg nu am sa pot.Tu,surioara mea frumoasa,nu mai esti, sa ma faci sa inteleg de ce ai ales sa pleci pe drumul asta fara intoarcere,sa ma lasi cu durerea asta imensa in suflet,sa lasi pe toti ce te-au iubit cu o durere de nesuportat in suflet.
      Te strig surioara tot timpul,prin casa,la cimitir,dar nu-mi raspunzi.Atat de suparata esti pe mine incat nu vrei sa mai imi vorbesti in veci.Surioara,mi-e dor sa te strang in brate,sa te pup,sa-ti spun ca te iubesc.Mi-e dor,mi-e mult prea dor sa te vad surioara,sa iti aud glasul,sa-ti vad chipul tau frumos si ochii tai blanzi si calzi.Te vad oriunde privesc,iti vad chipul,privirea calda si zambetul tau ce lumina orice incapere.Unde sa te caut,sa te gasesc,surioara?UNDE?As opri lumea pe strada sa intreb de tine,sa spun ca te-am pierdut,ca am pierdut orice speranta.
Eu tot repet ca imi e dor de tine,sunt singurele cuvinte care parca reusesc sa descrie ce simt acum in inima mea,dar cui sa-i spun,sa inteleaga ca simt ca innebunesc de dorul tau,surioara.Oricat as striga in casa,in cimitir,tu nu iesi sa-mi stingi dorul.Cine, in locul tau imi mai spune SISTER?
SURIOARA MEA MICA TE IUBESC- cuvinte spuse prea tarziu.Tu nu mai esti sa imi raspunzi.Si imi lipsesti atat de  mult,si doare atat de tare.Si caut peste tot o alinare,un semn ca inca esti aici,o imbratisare.te rog sa-mi dai un semn ca m-ai iertat,te rog sa imi apari in vis,sa imi vorbesti cum o faceai candva.Curg lacrimi fara incetare incercand parca sa stinga dorul de tine,Alexandra,dar si daca as plange tot restul vietii incontinuu tot nu ar fi deajuns.
      Mi-e dor si doare neincetat sa ma gandesc unde-ai plecat,sa te mai strang in brate-as vrea,dar unde esti tu,sora mea?Sa pleci ai vrut far-un cuvant,dar n-ai putut si ne-am vazut.as fi vrut sa iti spun atunci ca te iubesc,ca n-a trecut o zi macar la tine sa nu ma  gandesc.
         Sunt singura cu durerea mea,singura fara nici o alinare.Poate ca asta merit,poate asa vrea D-zeu sa fie viata mea.Dar nu inteleg de ce te-a luat pe tine,un suflet bun si cald,o raza de speranta pentru multa lume.
Alexandra,surioara,vreau sa cred ca esti bine,acolo unde ai ales sa pleci,ca esti cu copilasul tau si esti fericita,ca nu mai suferi.Vreau sa cred ca iti tii copilul in brate,ca il alinti si ca esti fericita.Ca privesti la noi,cei ramasi in urma si ne trimiti din cand in cand cate o alinare.
     Offf,Doamne,de ce mi-ai luat surioara,de ce nu ne-ai lasat sa mai fim macar un pic timp impreuna,de ce ne-ai dat soarta asta,de ce?DE CE?

     Azi am fost din nou la cimitir,surioara,te-am strigat dar nu ai vrut sa-mi raspunzi.Te-am rugat sa facem schimb de locuri,ca eu nu mai am pentru ce sa traiesc,tu in schimb aveai.Eu trebuia sa fiu in locul tau,Alexandra.EU!


Madalina

202 comentarii:

1 – 200 din 202   Mai noi›   Cele mai noi»
mariperijoc spunea...

Sunt cu sufletul alaturi de tine Madalina,inteleg aceasta durere si framantare pe care o ai.Alexandra stie tot ce ai in suflet si te-a asteptat pentru ca tu sa o vezi si sa poti schimba cu ea cateva cuvinte,semn al dragostei ei.Imagineaza-ti ca daca nu ai fi apucat sa o vezi dupa acei ani de despartire durerea ta ar fi mult mai mare.
Nu putem intelege "de ce", eu cred ca ei si-au terminat misiunea in aceasta lume si s-au intors acasa.Cu siguranta acum te vegheaza de sus.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Alexandra si tie sa iti dea multa putere!

Madalina spunea...

Doamne,SURIOARA,mi-e dor de tine.Cum sa fac sa te mai vad?Unde sa te caut?

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Karmen Suciu spunea...

Stiu cat doare,stiu cat arde acest dor,aceasta durere,aceasta vina ca nu esti tu in locul ei,sapte ani au trecut de cand frumoasa mea surioara a devenit un inger de lumina!Nu exista cuvinte de-a alina vreo durere insa trebuie sa gasim puterea infinita a iubirii care ne-a unit de mici si sa zambim cerului!Avem surori ingeri,nu-i lucru usor insa din iubire pentru ele trebuie sa imbratisam cerul,sa le lasam zborul lin,sa le mangaiem aripile ingeresti cu faptele noastre,cu faptul ca le putem implini un vis!Fii sigura Madalina ca sora ta inger te-a iertat pentru ca iubirea iarta,nu tine ranchiuna!Doar ca uita-te in suflet,regaseste iubirea ce va unit de mici,imbratiseaz-o si spune-i cat de mult iti doresti ca ea sa fie fericita,acolo,sus intre stele!Ca vei lupta pentru a-i implini un vis,ca vei reusi sa transformi orice durere in iubire neconditionata!Te imbratisez sora de inger!

Madalina spunea...

Va multumesc din suflet pentru vorbele frumoase.Este groaznic de greu sa traiesc zi de zi cu durerea asta in suflet.Era speranta mea,era surioara mea mai mica pe care o iubeam chiar daca viata ne-a despartit.Speram ca ne vom impaca intr-o zi,dar acum am pierdut orice sansa sa mai fim cum eram.Fiecare zi ce trece mareste durerea si golul din sufletul meu.

Madalina spunea...

O alta zi de marti,ziua in care ai plecat de langa noi.Ziua in care te-ai alaturat ingerilor.Te iubesc,surioara!

Madalina spunea...

Privesc la pozele cu tine si lacrimi curg pe obraji.imi aduc aminte cum ne stergeam lacrimile una alteia atunci cand aveam cate o problema.De ce ai plecat?.Unde esti,surioara?Vino in vis sa imi alungi macar un pic dorul de tine.Mi-e atat de dor sa te mai strang macar o data in brate si sa te aud spunandu-mi:sister.
Hai sa impodobim bradul,ALICA,ca stiu ca iti placea!

Madalina spunea...

Mi-e dor,atat de dor,un dor imens.mi-e dor,off,Doamne,atat de dor!DE TINE,SURIOARA.TE IUBESC

Madalina spunea...

Se apropie Craciunul,surioara,dar eu nu simt nici o bucurie.Am doar lacrimi si durere in suflet si un dor imens de tine,Alexandra.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Nimic nu imi alina dorul de tine,surioara.Ma rog la Dzeu sa faca o minune cumva,in vis,sa stam de vorba,poate asa am sa inteleg.te iubesc!oare de acolo de unde esti simti cat de dor imi e de tine?

Madalina spunea...

A trecut Craciunul,va trece si anul asta blestemat dar tu nu te mai intorci sa imi alini durerea.De ce ai plecat?De ce tu?De ce,surioara mea frumoasa?

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Mi-e atat de greu sa te privesc in poze si sa ma gandesc ca nu am sa te mai vad niciodata.Nu pot sa cred ca ai plecat,surioara.Doamne,de ce mi-ai luat-o???MI-E DOR DE TINE!!!!!

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

De ce?de ce?de ce ea,Doamne?Mi-e dor de tine si nu pot face nimic sa te aduc inapoi.sunt 7 saptamani azi de cand nu mai esti,de cand ai intrat in pamantul rece si de cand speranta ca te voi mai vedea vreodata s-a destramat.durerea e din ce in ce mai mare,lumea e rea iar eu sunt singura cu durerea mea.as vrea sa dau pamantul la o parte,sa intru langa tine,sa nu fi singura ca stiu ca nu iti placea.
Eu te iubesc si te-am iertat.sper ca si tu simti la fel acolo unde esti.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Mai e putin din anul asta blestemat in care te-am pierdut.inca nu pot sa cred ca nu mai esti,ca surioara mea a plecat la ingeri.Mi-as da viata sa pot sa te aduc inapoi,sa te imbratisez,sa-ti spun ca te iubesc.Sa fim din nou ca in copilarie.Mi-e dor de tine,surioara mea frumoasa.Te iubesc,inger bun!

Madalina spunea...

Sunt iar aici,vorbesc cu tine,iti spun din nou ca mi-este dor,dar ce folos,ca vremea trece si tit ce fac e de prisos.as spune ,,La multi ani" dar cui?esti inger si-ai plecat,lasand in urma doar durere.Te iubesc,surioara mea frumoasa!

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Se spune ca atat cat iubesti o persoana care nu mai este,aceasta traieste in continuare in sufletele noastre.eu te iubesc,surioara,atat cat voi trai.si vei fi toata viata in inima mea.si-mi este dor de tine,imi lipsesti enorm.pacat ca nu am stiut sa iti arat cat timp ai trait.

Madalina spunea...

Cum sa fac sa nu imi mai fie atat de dor de tine,Alica?Doar cand rostesc in gand numele tau de alint imi dau lacrimile.cum pot sa iti mai spun cat de mult te iubesc?oare ma vezi,oare ma simti?

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Orice bucurie cat de mica este umbrita de durerea din sufletul meu,ca te-am pierdut,surioara mea.Astazi a nins si imi aduceam aminte de anii copilariei,cand eram impreuna.DOAMNE,CAT IMI LIPSESTI SI CAT TE IUBESC!Aici simt ca vorbesc cu tine,de asta scriu tot timpul.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Acum timpul se imparte altfel pentru mine.nu mai e trecut,prezent sau viitor.e doar...,,atunci sora mea traia"si,,a mai trecut o zi de cand a murit".cum sa traiesc fara tine,surioara???cum sa traiesc cu dorul si durerea asta in suflet?

Madalina spunea...

De ce m-ai lasat singura,surioara?oare ma vezi,de acolo de unde esti?vreau sa vin la tine,sa fiu cu tine,nimic sa nu ne mai desparta.te iubesc,surioara mea.

Madalina spunea...

Doamne,cum sa fac sa nu mai doara atat de mult,cum sa fac sa te mai imbratisez inca o data ai sa iti spun ca te iubesc.Doare,doare atat de rau si fiecare zi ce trece mareste durerea din sufletul meu.de ce?????Atat de rau am gresit de m-a pedepsit D-zeu?De ce mi te-a luat,de ce???

Madalina spunea...

Am sufletul incarcat de atata durere incat nici nu pot sa respir.Nu stiu decat ca-mi este dor de tine,ca am pierdut sansa si speranta ca noi sa fim din nou ca inainte.As vrea sa inteleg de ce viata este asa,de ce D-zeu a ales pentru noi soarta asta.As vrea sa fi iar langa mine.Te iubesc,surioara.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Inca nu pot sa cred ca nu mai esti,parca mintea mea refuza sa creada.Si nu stiu cum sa fac sa nu mai doara atat de tare.Mi-e atat de dor de tine,surioara mea draga.Te iubesc.

Madalina spunea...

As vrea sa pot sa inteleg visul pe care l-am avut.De ce plangeai pentru mine?Oare su tie iti este dor de mine,oare si tu iti doresti macar o zi sa mai fim impreuna?De ce plangeai in vis si imi dadeai de inteles ca plangi pentru mine?MI-E ATAT DE DOR DE TINE,ALICA!!!!

mariperijoc spunea...

Sora ta plange impreuna cu tine Madalina, daca pe acest pamant suferea alaturi de tine la fel se intampla si acum.Incearca sa nu mai plangi atat de des, sa iti transformi durerea in altceva, sa gasesti o modalitate de a te simti mai bine si in acest fel va zambi impreuna cu tine.Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Madalina spunea...

Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine,doamna Mari.Nu aveti idee cat de mult m-a ajutat site-ul si cat ma ajuta in continuare.Nu stiu cum sa fac sa nu mai sufar atat de mult,ma simt mult prea vinovata ca nu am fost langa ea cand a avut nevoie.As vrea sa pot sa dau timpul inapoi!

Madalina spunea...

Nu stiu cum sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu te voi mai vedea niciodata.Macar o ora mi-as dori sa mai avem,sa te strang in brate,sa iti spun ca te iubesc si ca imi pare rau pentru tot,surioara mea.Ai fost un om deosebit cu suflet bun si cald si te voi iubi mereu.

Madalina spunea...

Dor atat de mult amintirile si clipele petrecute departe de tine,surioara.Sper sa ma astepti acolo sus si sa fim asa cum eram in copilarie.Imi lipsesti mult,Alica!Te iubesc.

mariperijoc spunea...

Nu ai pentru ce sa imi multumesti draga mea! Noi cei de aici intelegem durerea.
Pe mine m-a ajutat mult rugaciunea si mersul la biserica, asa mi-am redobandit linistea sufleteasca.
Sunt aici de cate ori simti nevoia sa imi vorbesti.Dumnezeu sa iti dea putere!

Madalina spunea...

M-a intrebat cineva daca e vreun minut in care sa nu ma gandesc la tine.Nu e,nu trece minut sau secunda sa nu te am in gand,sa nu iti simt lipsa.Imi e atat de dor de tine,nimeni nu stie ce e in sufletul meu.Te iubesc,Alica,surioara mea frumoasa.

Madalina spunea...

Iar stau si plang ca-mi este dor de tine,surioara mea.cat imi lipsesti,nu am cuvinte si nici nu pot sa fac ceva sa te mai am in viata mea.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Orice as face,ma gandesc la tine iar durerea din suflet creste cu fiecare zi care trece.Cum sa traiesc cand tu nu mai esti?Mi-e dor sa te mai strang in brate,sa-ti spun ca te iubesc,sa fim iar copii.Mi-e dor de copilaria noastra,de toate clipele petrecute impreuna.Mi-e dor sa te mai aud zicandu-mi SISTER.Mi-e dor de tine,ALICA,surioara mea mica.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

De ce?Atat as vrea sa stiu.Sa stau de vorba cu El si sa-l intreb de ce?De ce a ales-o pe ea?De ce mi-a luat-o?Era surioara mea,era Alica a mea.Chiar daca viata ne-a facut sa o luam pe drumuri diferite si nu mai vorbeam,era surioara mea pe care o iubeam.Nu e corect.

Madalina spunea...

De astazi nu mai esti singura acolo.Tanti Gigela a ales si ea sa lase in urma aceasta lume si sa ti se alature,surioara.Dupa o lupta crancena de aproape 13 ani,astazi,s-a stins din viata si matusa mea care in unele momente mi-a fost ca o mama.Dumnezeu sa o ierte!

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

O boala urata,ce nu tine cont de nimeni si de nimic,cancerul,mi-a luat sora acum aproape 3luni iar astazi matusa mea a abandonat si ea lupta pe care o purta de 13 ani.Doamne,ai grija de sufletele lor!

Madalina spunea...

Mi-e dor de tine,surioara.regret enorm ce s-a intamplat intre noi,te rog sa ma ierti pentru ca nu am fost langa tine.te voi iubi toata viata si am sa astept clipa in care ne vom intalni.

Madalina spunea...

Astazi a ingropat-o si pe tanti Gigela.Acum,seara de seara ma voi ruga si pentru sufletul ei nu doar pentru cel al surioarei mele.Dumnezeu sa va aiba in grija lui de acum inainte!

Madalina spunea...

Nu mi-a mai ramas de la tine decat un inel pe care il port zilnic si doua pulovere pe care mu le-ai dat acum multi ani si amintirile din copilarie si adolescenta,dar toate dor enorm.nu gasesc alinare in nimic.as gasi poate putina alinare daca mi-ai aparea in vis dar nici acolo nu te mai intalnesc.cum sa traiesc cu dorul asta si cu durerea imensa?imi e atat de dor de tine,surioara!

Madalina spunea...

Doamne,te rog ai grija de surioara mea daca ai luat-o de langa mine.Langa Tine e mai fericita decat aici,stiu asta dar chiar si asa nu pot sa nu imi doresc sa mai fie langa mine si sa imi cer iertare si sa ii spun ca o iubesc.Si ca imi doresc sa fiu si eu cu ea acolo.Te iubesc surioara,te rog ia-ma si pe mine langa tine.

Narcisa spunea...

Dumnezeu sa ii odihnească in pace sufletul doamnei Gigela,e greu sa vezi ca toți cei dragi se sting usor si nu poti face nimic,imi pare rau cand vad cat de mult suferi...stiu ca orice ti as spune nu iti pot mângâia sufletul...te rog nu te mai ruga sa te ia acolo,nu e bine...scuze ca te intreb tu ai familie?ti ar fi fost mai usor....agatate de ceva...Nu te lasa învinsă...o sa treaca...pup

Madalina spunea...

Va multumesc din suflet pentru incurajari.am familie.am o fetita minunata si un sot care m-a ajutat mult dar durerea mea este enorma pentru ca nu ma asteptam la asa ceva.eu nu mai vorbeam cu sora mea de aproape 4 ani si asta ma macina.
Astazi se implinesc 3 luni de cand Dzeu a ales sa te ia la El,Alica,iar eu am ramas cu durerea asta insuportabila.Sper ca acolo unde esti,esti bine,ca esti cu copilasul tau si ca stii cat de mult imi lipsesti si cat te iubesc.Nimic din ce spun sau din ce fac nu te va mai aduce inapoi,stiu asta dar mi-as dori din tot sufletul inca o ora macar cu tine,sa te strang in brate si sa iti mai vad macar o data zambetul si ochii tai blanzi si calzi.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Mi-e atat de dor de tine,de anii copilariei si de adolescenta cand nu stiam ce sunt alea griji sau probleme,cand eram impreuna,surioara.imi e atat de greu si dor de tine.te voi iubi mereu,inger bun.

Madalina spunea...

Unde esti,Alica?hai sa mergem in padure la cules de ghiocei si viorele,asa cum o faceam in copilarie.surioara,mi-e dor de tine.as da orice sa te mai vad inca o data si sa stam macar o ora impreuna.

Adina Barbus spunea...

Madalina am vazut tarziu comentariul tau la postarea mea"Aniversare fara tine"-scuze.Daca vezi mesajul asta si vrei poti sa raspunzi aici.Nu stiu daca ai cont de fb.Eu am dar daca nu ai tu nu stiu cum ne-am putea gasi.Dar aici putem vorbi,as vrea sa ne imprietenim si sa vorbim despre orice vrei tu.Cu prietenie,ADINA BARBUS.

Madalina spunea...

Iti multumesc pentru ca mi-ai raspuns la mesaj.ma bucur nespus ca pot vorbi cu tine.vreau sa iti multumesc pentru toate versurile scrise de tine,sunt minunate.descriu exact ceea ce e in sufletul meu...au fost zile intregi cand numai asta am facut,am citit poeziile tale.sunt minunate.le-am citit chiar si surioarei mele,la mormant,pentru ca descriu exact ce simt eu.

ADINA BĂRBUŞ spunea...

Multumesc si eu ca vrei sa fim prietene,ma bucur ca iti plac versurile,îmi pare rău ca suferi,te îmbrățişez strâns,stiu cum e sa-ti fie dor,crede-ma,sunt 27 de ani de când stiu...

mariperijoc spunea...

Ma bucur sa vad ca acest blog inca este util si ca si-a atins scopul....acela de a lega prietenii si mai ales sustinere reciproca.
Va imbratisez!

Madalina spunea...

Stiti cat de mult m-a ajutat si ma ajuta acest blog.aici o simt mai aproape pe sora mea,aici imi gasesc alinarea si intelegerea de care am nevoie.chiar daca uneori ma apuca disperarea si dorul imens de ea simt ca aici o gasesc.cat despre tine,adina,nu ai idee cat de aproape de sufletul meu te simt citindu-ti poeziile.si vreau sa spun ca nu doar cele de aici.am cautat pe net si am gasit mai multe si am citit
Va multumesc din suflet.

ADINA BĂRBUŞ spunea...

Cu drag,oricând,sunt aici dacă vrei să vorbim,orice.CURAJ !!!.

Madalina spunea...

Iti multumesc din suflet.imi este atat de dor de ea,macar o data sa o mai aud zicandu-mi:ce faci sister?,atat imi doresc.Doamne,de ce mi-ai luat-o?

Adina Barbus spunea...

Nu ştim...Mada...nu stim...tatăl meu a"plecat"Acolo acum 27 de ani...ieri ar fi fost Ziua lui de Nastere...doar ca...eu....de unde sa-l mai iau ???.I-as fi spus La mulți ani...dar cum ???.Doare...rău...

mariperijoc spunea...

Suntem cu sufletul alaturi de tine Adina! Stiu ca este putin, ca nu putem sterge din durere oricat ne-am dori dar sper sa simti mana noastra intinsa si gandurile bune.
Ma bucur sa vad ca ii confirmi Adinei ca versurile ei sunt frumoase si aduc alinare Mada, ea se indoieste de importanta lor...orice gand pe care il simtim ca fiind al nostru ne aduce alinare si bucurie in suflet...

Madalina spunea...

Ce pot sa spun,Adina?Stiu ca orice as spune nu iti aduce alinare,singura persoana care iti poate alina sufletul nu mai este dar eu cred cu fermitate ca ei ne pazesc de acolo de sus si sufera alaturi de noi si se bucura alaturi de noi.Fara credinta asta eu nu as putea merge mai departe desi nu este zi sa nu plang.Te imbratisez cu mult drag!

Adina Barbus spunea...

ŞTIU cum e,Mada...eu am obosit....am obosit de"viata"asta care...nu e viață...vreau linişte,dar nu e aici linişte....iar Acolo,încă nu am loc,din păcate...

Madalina spunea...

Adina,eu cred ca talentul tau este un dar trimis de tatal tau de Acolo,de sus.Un dar trimis pentru tine,sa sti ca este si va fi tot timpul cu tine.Eu,de la surioara mea nu am decat un inel pe care il port in fiecare zi.Si mai am,ca si tine si ca oricine care a pierdut pe cineva drag,durerea asta imensa din suflet care pe zi ce trece este tot mai mare.
Adresa mea de mail este:opreamadaandreea14@gmail.ro,daca vrei sa vorbim mai multe.
Te imbratisez cu drag .

Madalina spunea...

Scuza-ma,am gresit adresa.este:opreamadaandreea14@gmail.com

Adina Barbus spunea...

Din păcate eu n-am mail valabil,decât sa pot avea cont de fb...cred ca va trebui sa-ti faci tu cont de fb...ca eu nu pot trimite mail-uri...Multumesc de prietenie,vorbim aici,daca nu se poate altfel...

Madalina spunea...

Ok,multumesc oricum pentru ca putem vorbi aici.Te imbratisez cu drag,Adina si sper sa citesc in continuare versurile tale minunate.
Iar tu,surioara,macar in vise te rog sa imi mai apari pentru ca imi este tare dor de tine.Parca iti aud vocea,asa cum ma intrebai mereu:,,ce faci sister?".
Nu am sa inteleg niciodata de ce?De ce ai plecat,de ce m-ai lasat cu inima franta,de ce?Astept ziua in care ne vom reintalni si poate vei vrea sa imi explici.
Zbor lin printre ingeri,surioara scumpa.Te voi iubi toata viata.

Adina Barbus spunea...

Zbor lin Surorii tale,Mada !.Nici eu n-am inteles de ce niste"oameni"(?)mi-au lasat tatal sa moara...dar...Ramane durerea...si raman intrebarile....poate imi va raspunde el cand ne vom revedea...

Madalina spunea...

Asta sper si eu,Adina.Sa imi raspunda ea de ce nu a luptat,de ce a preferat sa moara?
Imi este atat de dor de ea,uneori ma doare atat de tare incat si cand respir simt ca mi se rupe sufletul.
Eu nici nu vorbeam cu ea si nu am fost langa ea in ultimii ei ani din viata iar asta nu pot sa imi iert.Nu am fost o sora buna. chiar daca in sufletul meu o iubeam,nu i-am aratat asta

Adina Barbus spunea...

Nu te învinovăți,sunt sigură că a ştiut că o iubeşti şi că te-a iubit la fel de mult...şi nu cred că nu a luptat,eu cred că n-a mai rezistat,dar nu şi-a dorit să Plece...şi mai cred că te iubeşte şi de Acolo.Sunt cu tine,te îmbrățişez strâns.Şi tata s-a luptat să respire,timp de două ore într-o cameră cu monoxid de carbon...doar că...singur...ajutorul...nu a venit,pentru că deşi cineva şi-a dat seama ce se întâmplă nu a intervenit,a vrut aprobare de la şeful lor (era la serviciu),iar şeful a spus"NU".A zis să"îl lase în pace,că se descurcă şi singur,dacă e cazul,dar el crede că nu e nimic".Iar persoana care a vrut să încerce un ajutor(?),a renunțat...

Madalina spunea...

E groaznic sa te gandesti ca se putea face ceva dar totusi nu s-a facut,ca orice ajutor cat de mic ar fi schimbat destinul si noi am fi avut persoanele dragi noua langa noi.
Adina,sora mea nu a vrut sa ma cheme,nu a vrut ca eu sa stiu ca e bolnava si ma gandesc ca a fost atat de suparata pe mine incat nu a vrut sa ma vada.Dar am apucat sa o vad,sa-i spun ca o iubesc mult doar ca nu stiu daca m-a crezut pentru ca,in trecut,nu i-am aratat asta,am lasat sa treaca atata timp fara sa vorbim.Dar am iubit-o si o sa o iubesc toata viata mea.

Adina Barbus spunea...

Ne rămân regretele...şi Amintirile,Mădă...aşteptăm doar să ajungem şi Noi Acolo...căci Aici..."viața"noastră...nu prea mai e"viață".Eu nici zi de naştere nu mai am...din 2003,când bunica mea din partea mamei a"Plecat"şi EA,tot Acolo,pe 14 August...ziua în care eu împlineam 23 de ani...Aşa că...

Madalina spunea...

Amintirile dor enorm,la fel si regretele.As vrea sa putem da timpul inapoi,eu mi-as da viata mea in schimbul vietii surioarei mele.Eu meritam sa mor,nu ea!
E greu,e foarte greu si cand citesc poeziile tale,Adina,imi dau seama ca nu este asa cum zic unii,ca durerea trece odata cu trecerea timpului,ci este prezenta la fel de intens doar ca poate invatam sa traim cu ea.Tu,dupa atata timp,suferi la fel ca in prima zi,imi dau seama si vreau sa stii ca sunt alaturi de tine cu sufletul si gandul.Te pup.
Mi-e atat de dor de tine,Alica,degeaba privesc pozele,parca mai rau ma rascolesc,nimic nu imi alina dorul de tine.

Madalina spunea...

Adina,stiu ca luna care vine, pentru tine, este o luna grea plina de comemorari,de tristete.Sunt alaturi de tine.Dumnezeu sa ii aiba in paza sa pe toti cei plecati de langa noi!

Adina Barbus spunea...

Mersi MĂDĂ...Doar pozele ne rămân...si Amintirile...Şi da,nu ştiu ce am sa fac eu pe 28 APRILIE...Dar...m-am"obişnuit"...să sufăr...

Adina Barbus spunea...

Timpul nu vindeca nimic,Mada...nu in cazul meu cel puțin...E de ajuns sa ma uit in jur...EL NU MAI E...CUM SA-MI"TREACA"???

Adina Barbus spunea...

Şi...da...Martie 14...ZIUA LUI...Aprilie 28...ZIUA PLECARII LUI...Mai 21...ziua LOR Onomastica-TATA si Bunica...SUNT CELE MAI CUMPLITE...ŞI ZIUA MEA...14 AUGUST...ZIUA IN CARE A PLECAT BUNICA MEA...Si mai am mulți Îngeri...Dar EI sunt SUFLETUL MEU...

Madalina spunea...

Stiu cum te simti,crede-ma.Stiu ca orice zi are o importanta anume si fara cei plecati nimic nu mai e la fel,ca ziua aceea care odata era plina de fericire acum e plina de lacrimi si durere.
Eu mi-am pierdut sora si nu o mai pot avea langa mine,a plecat fara sa-mi spuna prea multe dar si aici eu am pierdut tot.E greu sa iti explic,dar pot sa-ti spun ca nu mai am decat copilul meu,fetita mea,care atunci cand ma vede trista ma imbratiseaza si ma pupa.Pentru ea mai traiesc,doar pe ea o mai am.Daca nu era ea,plecam de mult din viata asta in care am pierdut tot,in care nu am decat durere si suferinta.
Uneori ma intreb,poate gresesc,dar asta simt,unde e Dumnezeu in viata mea?De ce nu isi intoarce privirea catre mine?Chiar atat de rau am gresit de mi-a dat toate astea in viata?DE CE,DE CE MAI TRAIESC EU?EU,CARE SE PARE CA NU AM FACUT NIMIC BUN IN VIATA ASTA!

Adina Barbus spunea...

Mada...si eu o mai am doar pe mama...fratele meu e in Australia si oricum n-am fost niciodata prea apropiati...asa ca...si daca esti sanatoasa e cel mai important,eu am inima bolnava de la 14 ani are tahicardie(palpitatii)si uneori nu-i trece nici cu pastile...Trebuie sa ma misc"ca pe aticla"sa nu provoc o criza,desi de multe ori face doar ce vrea,indiferent de precautiile mele.Asta e...Voiam sa-ti spun ca era foarte frumoasa sora ta...sunt sigura ca si tu esti la fel.Exista o poezie pe acest blog"POEMUL VIETII"se numeste...din 2014 postata unde poti vedea si tu o poza cu tatal meu...daca esti curioasa.In rest...CURAJ,CURAJ,CURAJ !.POTI SA CONSIDERI CA SUNT SI EU PRIETENA TA,CHIAR DACA DOAR"VIRTUALA",DAR SUFLETESTE SUNT CAT SE POATE DE REALA,CREDE-MA.TI-AM CITIT SI SCRISOAREA SI COMENTARIILE SI MI-AM REGASIT SUFLETUL ACOLO...CEL PE CARE IL AM DE 27 DE ANI...ADICA FRANT...STIU CUM TE SIMTI..SI SUNT ALATURI DE TINE...VOM PLANGE UNA PE UMARUL CELEILALTE...CU VOIA TA...S-AR PUTEA SA POSTEZ PE AICI CEVA TRIST LUNA VIITOARE...UN"HELP"...POATE...PE 28 VA FI...FARA CUVINTE...NU UITA INSA CA SUNT AICI ORICAND...TE TIN DE MANA STRANS...SI IN BRATE...STIU CUM E SA AI NEVOIE DE O IMBRATISARE !!!.EU NICI CAND TATA A...PLECAT...NU AM AVUT PARTE DE EA...DESI AVEAM 9 ANI...TIE...TOATA PRIETENIA MEA !!!.

Madalina spunea...

Iti multumesc din suflet,Adina,pentru toate cuvintele tale frumoase.Ai dreptate,sora mea era foarte frumoasa,eu ma mandream cu ea,chiar si in perioada cand nu am vorbit spuneam la toata lumea ca lucreaza la un birou de executori judecatoresti si ca e la fel de frumoasa.Eu nu sunt asa ca ea,semanam un pic dar ea era cea frumoasa dintre noi.Daca vrei sa o vezi mai bine cred ca inca mai are deschisa pagina de facebook:Alexandra Nicolae,din Targoviste.Avea la poza de profil o poza de la nunta,intr-un parc plin de verdeata,cu sotul ei.Nunta la care eu nu am fost!!!Uita-te acolo sa vezi cat de frumoasa era.
Dupa moartea ei nu faceam altceva decat sa stau pe acest blog,am citit fiecare pagina in parte,fiecare poezie si comentariu,asa ca sigur am vazut si poza cu tatal tau,dar oricum mai intru inca o data pentru ca in tot ce scrii tu,eu ma regasesc.Stiu sigur poza,este un domn intr-o poza pana mai jos de umerii un pic,o poza in stilul cum se faceau pe vremuri,ca sa zic asa,imi aduc aminte chiar si de o poza pe o pagina unde scrii ca e onomastica,ziua lor,cred,a parintilor tai,ziua nuntii.Iti spun ca atunci cand am descoperit poeziile tale am simtit o legatura,tu scrii tot ce eu simt.
Inca ceva,Adina,eu nu vorbesc cu parintii mei,e o situatie mai delicata si greu de explicat dar pe 28 aprilie este ziua tatalui meu.
Eu am ranit multe persoane si am gresit fata de ele si ma gandesc ca eu ar fi trebuit sa fiu in locul surioarei mele,eu trebuia sa mor,nu ea.
Am sufletul facut bucati mici si nimeni niciodata nu va putea sa le lipeasca la loc,prea multa suferinta si durere.Uneori ma rog la Dumnezeu sa ma ia si pe mine dar nu vrea,in schimb mi-a luat-o pe EA,PE ALICA A MEA.

Adina Barbus spunea...

Mada...mersi si eu de tot ce mi-ai spus...o sa ma uit,mi-ar fi placut sa ai si tu cont de fb,pe mesaje puteam vb când doream,cred ca era mai simplu si puteai sa intri la mine in pagina,citeai poezii cand vreai.Poate îți faci,cine stie...I-auzi...e frumos sa fie ziua tatălui tau,păcat ca spui ca nu vorbesti cu ei,poate îți va parea rău când vor...pleca si ei...dar,tu stii mai bine.Eu nu pot asocia nici o Zi de 28 APRILIE decat cu Plecarea tatălui meu...nu pot altfel...Si ma tot gândesc ca zilele astea...pana pe 28,sunt cele care Atunci,erau Ultimele Zile CU EL...PE LUMEA ASTA...Daca as fi stiut,crede-ma,as fi oprit timpul in loc...Dar...cum sa bănuiesc,măcar ?.Pleca...la serviciu !!!.Era maistru intr-o uzina de armament...in 27 a plecat,in 28,un unchi al meu,cumnatul mamei din partea surorii ei,a venit sa ne spună ca TATA...A MURIT...Eram eu,fratele si bunica,mama mamei...Mama abia plecase si ea la serviciu,era tehnician proiectant in aceeasi uzina,MIJA,de la mine din Com.I.L.CARAGIALE,DB.A ajuns in dimineata Aceea exact la timp sa vada ca il gasisera pe tata...prea tarziu...Ea implinise 36 de ani cu doar 4 zile inainte-Ziua ei e pe 24 APRILIE.Tata a"Plecat"pe 28...E greu...e aiurea...e straniu sa stiu ca NU S-A VRUT SA I SE DEA UN AJUTOR...CA ASA A VRUT...UNUL....CARE S-A CREZUT MAI"TARE"CA TOTI...SI DIN PACATE...I-A IESIT...IAR TATA...OFFF...E GROAZNIC...

Adina Barbus spunea...

Am intrat in pagina Surorii tale,ce frumoşi erau amândoi şi ce Destin Trist !!!.Prea puțin a avut parte de fericire...şi nu se ştie Cine şi De ce vrea să fie aşa...Iar nouă...ne rămân întrebările...şi lacrimile...şi speranța incertă că ne vom reîntâlni...poate,când vom ajunge şi noi Acolo...Te îmbrățişez strâns Mădă !!!.Îmi eşti foarte dragă,deşi nu ne vedem,dar ne simțim,sufletele noastre se aseamănă !.Mi se pare mie sau ai zis că eşti cu doar o săptămână mai mare ca mine ???.

Adina Barbus spunea...

"Am sufletul facut bucati mici"...spui tu...Si sufletul meu e tot in bucati luna asta...Plecarea Lui m-a facut sa urasc Aprilie pe veci...desi e Ziua Mamei pe 24...Dar...eu in Aprilie doar plang...nu pot altfel...Pe Atunci,in. 1990,...pe"vremea asta"inca MAI ERA CU MINE !!!.APOI...AU TRECUT 27 DE ANI PESTE SINGURATATEA MEA...SI EL E...ACOLO...EU AICI...DE CE ???.NU MAI POT...DE ATATEA LACRIMI !!!.

Madalina spunea...

Eu sunt nascuta pe 7 august 1980,tu esti pe 14 dar nu stiu anul.Eu am fost crescuta de bunici pana la 7 ani dar dupa aceea am plecat la scoala la Targoviste insa cel putin o data la 2 saptamani ma intorceam la ei.Si pentru ca ei stau langa Ploiesti...treceam prin Mija de fiecare data.PARCA DUMNEZEU A VRUT SA NE CUNOASTEM AICI!
Asa cum ti-am mai spus,stiu ce inseamna durerea si suferinta si lacrimile asa ca te inteleg si stiu ca suferi in perioada asta si esti neputincioasa,ca iti doresti sa dai timpul inapoi,dar nu se poate.Eu mi-as da viata mea sa se intoarca ea.Daca te pot ajuta cu ceva,nu ezita ,te rog.
Daca am fi stiut ca pierdem persoanele dragi noua,am fi procedat altfel in trecut.Tu erai un copil,dar stii ca te-a iubit si iti repet,cred ca darul tau de a scrie atat de frumos l-ai primit de la tatal tau ca semn ca este langa tine.

Madalina spunea...

Imi este teama ca va trece prea mult timp pana imi voi reintalni surioara.Si daca in trecut imi era frica de moarte,acum nu imi mai este.Stiu ca acolo unde e, ma asteapta si atunci cand ne vom revedea ma va intreba asa cum o facea mereu cand ne vedeam:,,ce faci,sis?" si ne vom imbratisa.Vom sta si ne vom povesti tot ce am pierdut una din viata celeilalte si vom fi iar fericite,asa cum eram in copilarie si in adolescenta.Si toata durerea si lacrimile vor disparea si va fi doar iubire.

Adina Barbus spunea...

Tot în 1980 sunt născută şi eu,MĂDĂ.Eu am avut nişte"ocazii"să...plec de pe aici,din cauza crizelor mele de inimă,cea mai recentă acum 5 ani...dar se pare că încă nu e locul meu Acolo,din moment ce sunt tot Aici.Şi eu abia aştept să ÎĹ REVĂD...şi pe toți...sunt mult prea mulți...Acolo...dar...mai am de aşteptat se pare.Iar de scris,da...m-am apucat Atunci,prima dată,iar mai apoi,pe 01.05.1990...si de atunci tot scriu...dacă asta l-ar aduce înapoi ar fi perfect...dar...Sincer eu preferam sa nu scriu eu,sa scrie EL,dar sa FIE aici.Nu se poate...ca asa se întâmplă când oamenii NU sunt oameni !.Şi TU poți vorbi cu mine orice,când ai nevoie,sper că ştii asta.Te strâng tare în brațe,să nu te simți singură !.SUNT AICI.CU DRAG,Adina.

Adina Barbus spunea...

Ma gandeam...tu pe 7 august 1980...eu pe 14 august 1980...si noi am fi putut fi surori...Tu de unde esti,Mada ?.Eu sunt din loc.GHIRDOVENI,com.I.L.CARAGIALE,Jud.DAMBOVITA.

Adina Barbus spunea...

TU urăşti zilele de marți şi eu pe cele de sâmbătă,MĂDĂ...Ne sunt borne de Durere pe lumea asta...

Madalina spunea...

Eu am crescut la bunici,com.Sirna,jud.Prahova si am plecat la scoala la Targoviste,pana in clasa a 12-a,unde stateau parintii mei,apoi facultatea am facut-o la Ploiesti si m-am reintors in Sirna,unde stau si acum.

Madalina spunea...

Ieri noapte am visat-o asa cum am visat-o de mai multe ori,la inmormantare.O inmormantam din nou si plangeam si o rugam sa se trezeasca.M-am trezit cu lacrimi in ochi.Mi-e atat de dor de ea si nu pot sa cred ca nu mai e,ca surioara mea frumoasa e in pamantul asta blestemat.
Am sperat ca intr-o zi ne vom impaca si ca vom fi iar ca inainte,nici prin cap nu mi-a trecut vreodata ca am sa o pierd.
Astazi e marti iar eu stau si plang in casa.Nu am curaj sa privesc dvd-urile de la nunta mea,s-o vad pe ea acolo,zambind si frumos aranjata.Nu pot pentru ca daca as face-o,m-as duce la cimitir si as incerca sa o scot de acolo.DE CE?DE CE AM LASAT OAMENII AIA SA O BAGE ACOLO,DE CE I-AM LASAT SA I ACOPERE CU PAMANT?Cand au bagat-o in groapa,le-am spus doar sa stea sa o mai mangai putin si am ramas plangand acolo pana au plecat toti.De ce nu am intrat si eu cu TINE,ALICA,sa iti tin de urat ca stiu ca nu iti placea sa ramai singura?

Madalina spunea...

Lumea e rea ai crede ca nu imi pasa,ca nu mi-a pasat de ea sau de parintii mei,nu stiu ce e in sufletul meu,ny atiu ca imi simt sufletul blestemat,nu stiu ca eu zilnic intru aici,ca doar aici simt ca o am alaturi pe Ea.
Doar aici sunt oameni care imi inteleg durerea,doar aici sunt oameni care trec pe ce trec eu.
Adina,mi-ar fi placut sa o cunosti pe sora mea.Ti-ar fi placut de ea.Era un om care merita sa ajunga departe.
Si eu si tu am da orice sa ii aducem inapoi,sa fim din nou cu ei dar Dumnezeu a vrut altceva.Probabil a avut El nevoie de ei,acolo sus,mai mult decat avem noi,aici.

Adina Barbus spunea...

OFFF...MĂDĂ...IAR SPUI CE SIMT EU...Eu n-am rezistat la cimitir la toata slujba,scandalizand lumea,dar eu aveam impresia ca daca ma întorc acasă il gasesc acolo,,normal ca NU ERA...si am realizat asta când am intrat in camera noastra...si era goală.Atunci m-am apucat serios de scris.Am simtit ca aveam multe sa ii spun...si pe mine m-a blamat lumea ca n-am plâns sa ma vadă ei,dar mie nu-mi venea sa cred ce mi se întâmplă...Era incredibil.Abia cu o zi înainte fusese acasă, cu mine,iar a doua zi...nu mai era...Stiu ca in 28-29.04.1990 n-am dormit,dar nici nu aveam nimic in cap...zici ca îmi stersese cineva creierul...nici cum ma cheamă nu mai stiam.Nici nu eram acasa,eram in vecini,ca restul lumii a zis ca nu vor sa l vedem pe tata...si ca e mai bine sa nu fim acasa...dar eu as fi vrut sa-l văd...voiam sa-mi isi ramas-bun...din păcate nu mi-a dat nimeni ocazia...

Adina Barbus spunea...

E rau sa fii copil,când treci prin aşa ceva...nu te baga nimeni in seama,nu se gândeste nimeni ca poate si tu ai niste sentimente...voiau doar sa ma vadă ei ca plâng,dar sa tina si seama de ce simteam...nu s-a sinchisit nimeni...si mai zic de ce scriu...pentru ca a trebuit sa ma descurc cumva...altfel as fi înnebunit.

Adina Barbus spunea...

La Ploieşti aş fi făcut şi eu facultatea de Litere,intrasem în 2001,că în 1999 am dat bacul abia in august,ca in iunie n-am putut-in mai era sa"plec"din cauza inimii,si tot din cauza ei n-am mai reusit sa termin facultatea,abia o începusem si mi-a facut o criza ,la cursuri,m-a ținut de vinerea seara de la 18,pana sambata la 3 dimineața.După aceea m-am lăsat.As fi iesit învățătoare.

Adina Barbus spunea...

In 2000 n-am încercat,ca fratele meu a zis ca el nu ma ține in facultate ca nu are cum,abia intrase la serviciu,contabil la primăria de la noi si nu avea un salariu prea mare,lucra si mama,dar nu era mare salariul,si oricum in 2001 a trebuit sa-si dea demisia,ca bunica mea s-a îmbolnăvit si nu avea cine sta cu ea sa o îngrijească.Din păcate,desi a trebuit sa fie operată,avea probleme cu"fierea"-"pietre"-calculi,era sa facă complicații,nici după operatie nu s-a simtit mai bine.In 2002 s-a operat si in 2003 a murit...de ziua mea,pe 14 august.Implineam 23 de ani in ziua aceea.

Adina Barbus spunea...

Plângem amândouă MĂDĂ...Nici eu nu am pe umărul cui plânge,şi eu am plâns azi toată ziua,nu pot vorbi cu mama,ca nu-i place subiectul,ea are de spus numai chestii negative despre tata,daca începe îmi vine să o întreb de ce s-a mai măritat,dar n-am tupeu,mai bine nu deschid subiectul...Dar sunt singura...si e cumplit de greu...

Adina Barbus spunea...

Nu ştiu tu cum faci,dar eu nu am camera mea,de fapt e cam una locuibila,ca una a făcut-o fratele meu bucătărie iar cealalta nu are nimic de încălzit aşa ca nu e locuibila,si deci locuim amândouă in aceeasi camera,si trebuie sa plâng pe ascuns,nu pot sta pe hol,ca e frig.pe aici plouă acum,ca si sufletul meu si trebuie sa mai si dorm,desi eu nu prea pot dormi,ca mi-e rău noaptea,de la inima. ..Dar E greu nici sa nu poți plânge in voie...daca plâng când e pe afara trebuie sa-mi sterg repede lacrimile,sa nu ma vadă...

Madalina spunea...

Stiu cum e sa plangi pe ascuns...te inteleg foarte bine,doar ca eu uneori sunt singura acasa si plang pana nu mai pot.Si stiu cum e sa nu poti vorbi cu nimeni de durerea ta.Eu ma trezesc dimineata si imi vine sa ma duc la sotul meu si sa ii spun:Gabi,Alica nu mai e,e moarta!Nu mai pot sa o vad niciodata.Dar nu pot,Adina.Si ma trezesc cu sufletul greu si plec la baie unde imi las lacrimile sa curga.
Doar aici spun ce simt,doar ca nu imi gasesc cuvintele potrivite sa descriu ce e cu adevarat in sufletul asta blestemat.

Madalina spunea...

Mie poti sa imi spui tot ce simti,te inteleg si nu te judec.Oamenii nu inteleg ca exista si oameni diferiti,care duc durerea in suflet pana la moarte,care cauta consolare desi nu o gasesc niciodata,care iubesc pana la sfarsit pe cei care nu mai sunt.

Adina Barbus spunea...

Ştiu,ne blamează toată lumea că nu mai"ieşim odată"din starea asta...dar ce să facem dacă asta simțim ???.Eu sunt obosită,MĂDĂ...Atât de obosită...27 de ani....şi câți mai sunt până ajung Acolo...că nu am încă loc şi eu...deşi mi-aş dori atât de mult...Dar....după atâtea ocazii ratate,mi-am dat seama că e un cinism care mă ține Aici să mă chinui...că asta NU e viață...Dar dacă m-aş sinucide nu ÎĹ mai văd...aşa că...nu-mi rămâne decât să aştept...dar e greu...cumplit de greu...

Madalina spunea...

Stii ce se spune:Dumnezeu are pentru fiecare un scop si daca nu vrea sa pleci din viata asta este pentru ca El considera ca inca nu ti-ai atins acel scop,Adina.E foarte greu,e groaznic si ce e cel mai greu e ca toata lumea se asteapta ca totul sa mearga mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat.Doar noi,cei care suferim,ne agatam de trecut si am vrea sa dam timpul inapoi,doar noi simtim cum o parte din inima,din suflet ne-a fost smuls fara mila si stim ca acea bucata nu o vom mai gasi niciodata.
Timpul meu nu se imparte ca cel al celorlalti in trecut,prezent si viitor.De cand a murit sora mea,atunci cand ma gandesc la trecut spun:pe vremea aia sora mea traia;la prezent spun:sora mea nu mai este iar la viitor spun:atunci sora mea va avea atata timp de cand a murit.
Pentru mine timpul s-a oprit in loc in acele zile in care am revazut-o si desi simteam ca va muri,am sperat pana in ultimul moment ca se va face bine si vom fi iar impreuna.

Adina Barbus spunea...

La fel se măsoară timpul şi pentru mine,MĂDĂ,iar luna asta cu atât mai mult...nu am in cap decât că acum 27 de ani,pe vremea asta,TATA era încă aici,şi dacă ai şti ce rău îmi pare că n-am putut opri timpul !!!.Şi în vinerea aceea,pe 27.04.în ultima noastră zi împreună,am simțit un inexplicabil impuls de a-l lua de mână şi de a nu-l lăsa să plece,am simțit că mi se frânge sufletul când mi-a dat drumul de mână şi a plecat...îl priveam şi-mi trecea prin cap doar:"uită-te bine la el,că nu-l mai vezi !".Şi tot dintr-un impuls inexplicabil am"zburat"afară după el,sperând că nu venise încă autobuzul cu care pleca,pentru că...voiam să-l rog...să vină înapoi !!!.Era pentru prima dată când făceam chestia asta...de fapt,cu câteva minute înainte îmi spusese că pleacă şi îi răspunsesem doar:"Da,bine,şi ?"...Dar după aceea mi-a trecut prin cap:"am uitat să-l rog să vină înapoi !".Ştiu că s-a mirat foarte tare,de rugămintea mea ciudată,că nu era cazul,venea acasă tot timpul,dar eu...am insistat...până la urmă mi-a promis,nu ştiu de ce l-am pus să-mi promită,dar...Acolo însă,a intervenit acea rugăminte a colegului lui,de a-i ține locul...Şi aşa cum îl ştiam,a spus DA.M-aş fi mirat să spună NU,sincer...Şi oricum,nu pe schimburi s-a întâmplat totul...ci abia la final,când mai avea doar două ore din program...Ultimele două ore din viața lui...N-am putut niciodată nici măcar să-mi închipui cum a fost...să încerci să respiri...într-o cameră plină cu monoxid de carbon şi fără să ştii că ajutorul pe care poate speri să îl primeşti nu va veni,pentru că nişte ne oameni de afară au decis să NU ți-l acorde-colegul lui care s-a gândit că poate i se întâmplă ceva,nu a intrat din proprie inițiativă să vadă ce e cu el,nu ştiu de ce,iar şeful la care s-a dus,să-i ceară voie (????),să-l lase să vadă dacă TATA e ok sau nu,a spus"NU"...să-l lase în pace,că'se descurcă singur"... (???).Să ştii că a încercat...numai că...n-a reuşit pana la capăt...l-au găsit foarte aproape de uşa pe care intrase,în poziție inversă față de cea pe care ar fi avut-o dacă,aşa cum mi-au spus unii,din opinia lor,ar fi avut-o dacă doar intra pe uşă şi s-ar fi prăbuşit...Şi atât.Ar fi fost undeva în aceeaşi direcție în care intrase,undeva pe interiorul camerei,or el era total invers,aproape de uşa acelei camere,care nu dădea chiar afară,ci în hala unde lucra,dar oricum,dacă ar fi fost ajutat să iasă măcar în hală şi apoi la aerul de afară...cine ştie...N-a fost să fie...Dar,oricum,pozitia lui denotă ca asa cum i se sugerase de şef-deşi TATA n-a ştiut asta-,a încercat să se descurce...dar...era prea mare cantitatea de monoxid de carbon.Şi nu mai intrase nimeni altcineva înaintea lui acolo,de ceva timp,aşa că,din păcate,n-a ştiut nimeni de problemă...TATA a intrat primul,după timpul ăla...Mai tarziu conducerea uzinei a spus că ei nu declară nici măcar accident de muncă,pentru că tot TATA era"de vină"(???),că nu mai era pe schimbul lui,că nu trebuia să intre acolo..etc.Dar acolo intra ca să aibă unde scrie raportul de după serviciu,obligatoriu,intra acolo când avea nevoie şi nu pățise nimic până atunci.În dimineata Aceea fusese pe la colegii din alta sectie de care avea grijă ca maistru,si le spusese ca se duce sa-şi scrie raportul şi pleacă şi el acasă...că e obosit.Şi că e mulțumit că nu are nici un incident de raportat pe schimburile pe care le făcuse.Peste foarte puțin timp devenea EL"Incidentul"din Noaptea Aceea....

Adina Barbus spunea...

Şi medicii de pe ambulanța chemată când l-au găsit-la 7.30 la următorul schimb-TATA intrase în Camera Aceea la 5.30-au spus că ar mai fi avut şanse dacă ar fi intrat cineva să vadă ce e cu el şi să-i dea un ajutor,că nu"plecase"prea demult...dacă s-ar fi găsit un binevoitor...Dar...din nou:N-A FOST SĂ FIE.

Madalina spunea...

Surioara mea,nimeni nu stie ce e in sufletul meu,nimeni nu stie ca am ramas singura pe lume,ca sufletul meu s-a rupt in doua si ai luat cu tine jumatate in ziua in care ai ales sa pleci.Nici chiar tu nu stii ca ma gandeam la tine in fiecare zi,ca speram ca intr-o zi ne vom impaca,ca erai speranta mea.As renunta la viata mea daca asta te-ar aduce inapoi.
Te voi iubi o viata,pana ce Dumnezeu va decide ca e cazul sa ne reuneasca.

Madalina spunea...

Adina,eu cand am intrat in camera de spital,duminica 13 noiembrie 2016,dupa aproape 4 ani in care nu o vazusem si am vazut in ce stare era am simtit ca se prabuseste lumea in jurul meu.Nu am sa uit niciodata privirea ei cand m-a vazut.Si as fi vrut sa o iau in brate,sa o tin si sa prinda putere de la mine.
Adina,nu vom uita ultimile zile,ultimile ore sau vorbe ale celor dragi noua care nu mai sunt indiferent de cat de multa vreme va trece.
Viata mea parca a devenit doar o lunga lupta pentru a da timpul inapoi,ma simt mai bine cand sunt singura pentru ca pot sta si depana amintiri,pot retrai trecutul si pot plange linistita fara sa ma feresc.Si eu,ca si tine,ma gandesc ca ar fi mai bine sa plec din viata asta dar Dumnezeu stie mai bine ce planuri are pentru noi.Pentru noi nu ramane decat sa asteptam.
Stiu ca ti-e foarte greu luna aceasta asa ca sunt aici daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva.Te simt atat de aproape de mine sufleteste,parca am fi una si aceeasi persoana.Te imbratisez cu mult drag.

Adina Barbus spunea...

Multumesc,si eu simt ca îmi eşti foarte aproape,draga mea,stiu cum e sentimentul asta de necaz ca nu putem da Timpul înapoi...ti-am spus ca eu as fi vrut sa se oprească...pana la 28...Dar...nu se poate...Si nu stiu cat mai putem...eu am obosit...ti-am spus...nu mai pot...îmi vine sa adorm de tot...as vrea sa nu ma mai trezesc...

Adina Barbus spunea...

Mai sunt fix trei saptamani TATA...Daca stiam Atunci ca erau Ultimele trei saptamani CU TINE !!!....DE CE N-AM OPRIT TIMPUL IN LOC ???.Si cum sa PLECI ???.Din vina Altora ???.Cu ce drept au decis EI pentru...VIATA TA ???.DE CE ???.DOARE !!!.

Adina Barbus spunea...

"Aş vrea,ah !,nici nu ştii cât de mult aş vrea,să mă poți convinge că acest circ în aer liber care se numeşte viață îmi este necesar,folositor,sau măcar că are un sens".("RECURS PENTRU MEMORIE"-ELENA GRONOV-MARINESCU).Crede-mă,TATA,şi eu aş vrea la fel de mult să poți să mă convingi,că poate voi înțelege şi eu DE CE refuzi să ne întâlnim şi mă laşi aici să mă chinui...

Madalina spunea...

Si eu imi doresc din suflet sa imi raspunda,nu inteleg de ce a plecat,de ce a renuntat sa mai lupte,de ce,de ce surioara?
Adina,durerea ta e durerea mea si suntem amandoua la fel.Vrem doar sa se termine,sa fim cu EI,dar nu se poate decat cand va vrea Dumnezeu.
Cuvintele tale m-au facut sa plang din nou.Atata durere,atata disperare...nu iti doresti decat sa fi cu tatal tau.Iar eu cu sora mea...sa retraim tot ce a fost frumos.

Adina Barbus spunea...

Mi-e un Dor de EL...nu trece cu versuri,cu lacrimi,cu nimic...Mai sunt 20 de zile fix...vine 28 şi eu nu ştiu ce am să fac...nu ştiu....doare la fel...şi după 27 de ani...nu e nimic"mai bine"...timpul nu vindeca nimic...doar trece...Da,MĂDĂ,ştiu cum e,te înțeleg perfect...ne luăm în brațe şi plângem amândouă...doar atât mai putem face...deşi,uneori nici asta nu stinge Dorul...

Madalina spunea...

Maine sfintim o troita si am sa ma gandesc ca o fac si in numele tau,surioara,desi mi-ar fi placut sa fi langa mine.si tot maine e si ziua mamei de nume...spune-i tu ,,La multi ani" macar in vis.
Doare,Adina,iar lacrimile nu schimba cu nimic dorul.
Te imbratisez cu mult drag,te pup!

Adina Barbus spunea...

E greu...da,mai ales că nu ne înțelege nimeni...cum or fi putând unii să trăiască aşa...nepăsători...eu nu pot...n-am putut niciodată...LA MULȚI ANI MAMEI TALE !!!,MĂDĂ,Sigur surioara ta nu o să uite de ea,o să îți dea un semn că e încă lângă VOI...Te îmbrățişez şi eu !!!!,sunt alături de tine din suflet !

Madalina spunea...

Zilele astea am fost foarte ocupata si imi pare rau ca nu am mai intrat sa mai vorbim,Adina,dar ca si sora mea,te-am purtat in suflet si in gand.
Durerea nu trece orice as face.
Aseara am visat-o iar pe surioara mea.Era trista ca trebuia sa plece pe lumea cealalta,avea lacrimi pe obrazi iar eu plangeam,o mangaiam si o stergeam pe fata.MI-E ATAT DE DOR DE TINE,ALICA!!!
AS VREA SA SE TERMINE ODATA TOATA DUREREA ASTA,SA NE INTALNIM ACOLO UNDE ESTI TU,SURIOARA.
TE IUBESC SI TE VOI IUBI INTOTDEAUNA.

Adina Barbus spunea...

Mie azi mi-e dor...să mă țină în brațe...aşa pățesc de fiecare dată când mi-e rău...de la inimă...dar...nu e...Mi-e greu...vin"Sărbătorile"...dar,mai ales,vine 28...Sunt alături de tine MĂDĂ,din păcate nu se termină durerea...nu când vrem noi...Ce bine ar fi dacă am ajunge Acolo,să ÎI revedem...Dar nu se vrea...

Madalina spunea...

Ne trece timpul fara sa ne dam seama,alergam de colo pana colo sa ne fie cat mai bine in viata asta,dar tot ce facem nu e de ajuns,e doar ,,hrana pentru trup".Si chiar si asa nu ne simtim impliniti...oare de ce?Oare nu alergam dupa lucruri inutile?Oare nu ar trebui sa alergam sa hranim sufletul,nu asta ne-ar face sa ne simtim impliniti?Iar hrana sufletului nu este oare dragostea oamenilor cu care ne inconjuram si pe care ii iubim la randul nostru?
Eu asta simt doar ca sufletul meu va ramane toata viata asta flamand.Dragostea oamenilor pe care ii iubesc nu o mai pot avea,dragostea surioarei mele am pierdut-o pentru ca nu am stiut sa o pretuiesc,dar chiar si asa Eu te voi iubi toata viata,Alica.
Adina,stiu ca se apropie ziua fatidica pentru tine si vreau sa stii ca aunt alaturi de tine cu sufletul.Durerea ta si felul in care ai ales sa ,,comunici" cu tatal tau,prin poezia pe care o scrii m-a facut sa te indragesc foarte mult.Daca vreodata ai drum prin Sirna,pe la mine prin sat,te rog din suflet sa treci si pe la mine,nu sunt greu de gasit,am un magazin langa gradinita,iar in fata magazinului am o troita pe care am sfintit-o saptamana trecuta cu gandul la surioara mea.Te pup si te imbratisez,sora de suferinta!

Adina Barbus spunea...

Scumpa mea MĂDĂ,eu nu plec de acasă mai nicăieri,poate doar la spital,daca e chiar rău,dar si atunci cu multe pastile care sa-mi tina inima pe loc.Asa ca e greu sa ne vedem pe"viu",din păcate.Dar ne găsim aici si vorbim orice.Si eu ma bucur ca suntem prietene,si eu te simt foarte aproape de sufletul meu.Multumesc pentru prietenia TA !.Da,mai sunt două săptămâni până....Dar....Asa e"viata"asta....😢😢💔💔Sa mai spun cât Doare ????.Mai are rost ????

Adina Barbus spunea...

Mai sunt două săptămâni,TATA...DE CE TU ???CUM AU PUTUT SĂ DECIDĂ EI PENTRU VIAȚA TA ???.😢😢💔💔.CUM ???.DE CE ???.TE-AU LĂSAT SĂ"PLECI"!!!.CU CE DREPT ???😢😢💔💔.

Madalina spunea...

Acum cand toata lumea e in sarbatoare,cand toti sunt fericiti si veseli doar noi ne gandim la cei plecati de langa noi,la cei fara de care nici o sarbatoare nu mai e la fel.Adina,nu stiu daca se cuvine sa iti urez Paste fericit pentru ca stiu ca numai fericit nu e,iti urez doar un Paste cu lumina in suflet.
IMI E DOR,ATAT DE DOR DE TINE,ALICA!!!😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢😢DE CE,DE CE AI PLECAT,CUM SA FAC SA TE ADUC INAPOI?

Adina Barbus spunea...

La fel iti urez si eu MADA,PASTE CU LUMINA...CA ALTCEVA...NU mai e.Nici Bucurie,nici zambete...nimic !.Avem in schimb Lacrimi....infinit de multe lacrimi !.Mai sunt 12 zile.Stii,mai devreme am aflat de pe net ca ZIUA DE 28 APRILIE E"ZIUA COMEMORARII VICTIMELOR ACCIDENTELOR DE MUNCA".CE IRONIE,NU ????.TATA A MURIT IN ACCIDENT DE MUNCA...PE 28 APRILIE !!!!.DOAMNEEEE !!!!.NU MAI POT !!!!!.

Unknown spunea...

Buna Madalina..Numele meu este tot Madalina si am aceeasi poveste ca tine..nu stiu cum am ajuns pe acest site..coincidenta este prea mare..pe sora mea o cheama tot Alexandra si a plecat in ceruri acum 3 luni..mi-as dori sa pot vorbi cu tine..iti las adresa de mail..te rog sa imi scri. madalina.cbs92@gmail.com

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Draga Madalina,cand am citit mesajul de la tine mi s-a furnicat pielea pe mine.Nu pot sa cred ca este adevarat!Iti voi scrie cu mare drag pentru ca de asta suntem pe acest blog,sa ne sustinem una pe alta,pe oricine are nevoie de noi.De la Adina am invatat ca durerea nu trece nici macar cu trecerea timpului,iar eu la randul meu am gasit aici sustinerea de care am nevoie iar in Adina am gasit o sora de suferinta de care m-am apropiat enorm.
Va imbratisez cu drag pe amandoua,iar tu,Madalina imi poti scrie si pe adresa de mail:opreamadaandreea14@gmail.com

Adina Barbus spunea...

Te îmbrățişez şi eu,MĂDĂ !

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ,nu sunt"etalon",în privința Durerii,fiecare reacționează diferit,unii nu bagă de seamă,alții...Eu n-am putut să trec...da,dar nu toți sunt ca mine...fiecare cu firea lui.

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Madalina spunea...

Ai dreptate,Adina,fiecare reactioneaza in felul sau.Chiar zilele trecute l-am intalnit pe sotul surioarei mele,era bine,cu muzica la maxim in masina ei...poate sunt rea dar au trecut doar 5 luni de la moartea ei!!!!Iar eu plang in fiecare zi!!!!

Adina Barbus spunea...

Da,MĂDĂ...aşa se întâmplă...la înmormântarea tatălui meu,frații lui,avea 4 şi o soră(între timp,sora lui a..."plecat"şi ea),se"simțeau bine",foarte bine aş putea spune,le lipsea doar muzica să se creadă la o petrecere nu la ZIUA DE ADIO A FRATELUI LOR...Ştiu cum e...TE ÎMBRĂȚIŞEZ CALD !!!.DOARE DA,CUMPLIT DOARE !!!.VINEREA VIITOARE VOI VEDEA DIN NOU,A 27-A OARĂ,CÂT DOARE !!!

Madalina spunea...

Adina,nu trece zi sa nu ma gandesc la tine si la sora mea.Mi-ar fi placut sa ne cunoastem in alte imprejurari dar viata a vrut probabil sa fim alaturi in durerea noastra,sa ne uneasca pierderea persoanelor dragi noua.
Vreau doar sa iti spun,inca o data,ca sunt alaturi de tine si daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva despre orice,eu sunt aici.
Te pup si sunt alaturi de tine.

Adina Barbus spunea...

Şi mie mi-ar fi plăcut să fiu sănătoasă şi să pot să vin să ne cunoaştem,dar...Rămâne să fim prietene doar aici,e ok şi aşa.Da,era bine să nu avem asemenea motive,dar...avem...Da,mă gândesc că de mâine încolo mai e o săptămână...şi mi se frânge sufletul...parcă aş fi ruptă în bucăți...Şi nici să plâng nu pot,că mă vede mama...Şi afară e Iarnă...de aprilie...în acord cu atmosfera din sufletul meu...Doare...Doare...Doare...Doare !!!!!.Nu mai sunt eu...de 27 de ani...nu ştiu...parcă aş fi"dedublată"....oricum nu mai am cel puțin jumătate de suflet...nu e aici...e Acolo...cu EL...

Madalina spunea...

Mi-e dor de tine,Alica.Nimeni nu intelege,nimeni nu vrea sa vada durerea din sufletul meu.Unde sunt toti cei care ar trebui sa fie langa noi in momente cand sufletul doare?Unde esti tu cand sufletul ma doare?De ce nu ai mai vrut sa stii de mine,de ce nu ai vrut sa ma anunte mai din timp ca esti bolnava?Atat de mult te-am ranit,incat nu ai mai vrut sa stii ca mai exist pe lumea asta?
DE CE,ALICA?DE CE NU TE-AI GANDIT SI LA SUFLETUL MEU,CHIAR NU STIAI CAT MA VA DUREA?

Adina Barbus spunea...

Eu înțeleg...MĂDĂ...

Madalina spunea...

Stiu Adina.Esti singura care intelege cum ma simt!Esti singura care stie ce este in sufletul meu pentru ca doar aici mi-am spus durerea.Si pentru asta,iti multumesc.Nu stiu ce m-as face fara tine,fara mesajele de la tine si fara incurajarile tale.

Adina Barbus spunea...

Mersi MĂDĂ...Ştiu cum e...crede-mă.Mai e o săptămână...şi tare mi-aş dori să şterg ziua aia din calendar !!!.:(.😢😢.Nu se poate...Trebuie sa o înfrunt...doar asta fac...de 27 de ani...💔💔😢😢.

Adina Barbus spunea...

TATA...MÂINE E ZIUA MAMEI...MAI ŞTII ???.HAI INAPOI !.NE E DOR DE O FELICITARE CU URARI DE LA TINE !!!.NE E DOR...DE TINE !!!.

Madalina spunea...

Alica,l-ai luat si pe tati Nicu la tine astazi!Tataie al nostru iti aduce inghetata acum tie acolo sus,stii tu despre ce vorbesc.
Adina,nu mai pot!Azi a murit tataie al meu,tatal mamei,cel langa care am crescut,care ne aducea inghetata cand venea de la serviciu,langa care am stat atatia ani.De ce,Adina?
Eu ii spuneam tati Nicu,eu si Alica.Alica nu mai e...acum a plecat si el...
M-au parasit,Adina!
Cat sa mai indur?Cat mai poate duce sufletul meu?NU MAI POT,VREAU SA II URMEZ SI EU.NU MAI VREAU VIATA ASTA!!!
Maine fac 8 ani de cand m-am casatorit dar eu nu am nici un motiv de bucurie.
DOAMNE,DE CE IMI DAI ATATA DURERE,DE CE????? NU MAI POT,NU MAI VREAU!!!!

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...ce să ți spun ???.M-ai lăsat fără cuvinte !!!.Zbor lin,BUNICULUI TĂU !!!😢😢..poate SORA TA s-a simțit singură Acolo...şi a vrut să fie cu un Om Drag !!!.😢😢.Doar că...Doare !!!😢😢.Am pierdut şi eu Mulți...Oameni pe care I-AM IUBIT !!!.Doamne....stiu atât de bine cum e !!!.SUNT ALĂTURI DE TINE DIN TOT SUFLETUL !!!.TE ÎMBRĂȚIŞEZ STRÂNS !!!.ZILELE ASTEA PLÂNGEM UNA PE UMĂRUL CELEILALTE !!!.SUNT CU TINE MĂDĂ !!!!❤❤❤❤❤.MULTĂ IUBIRE ÎȚI TRIMIT !!!.❤❤❤❤❤❤

Madalina spunea...

Multumesc,Adina.E tot ce pot sa spun acum.
Multumesc,draga prietena.

Madalina spunea...

Ma plimbai cu bicicleta,apoi cand am crescut,ma certai ca iti luam bicicleta si plecam tocmai cand aveai tu nevoie de ea,imi aduceai inghetata cand veneai de la serviciu,imi dadeai tot ce era mai bun din tot ce aveai tu,imi spuneai ca sunt frumoasa,ca sunt mai balaie decat sora mea,eram copilul tau mai mult decat al mamei si al tatalui pentru ca eu m-am intors la tine,m-ai strigat pe patul de moarte,i-ai spus mamei Mada,crezand ca sunt eu,te uitai in ochii mei si imi spuneai ca te doare dar eu nu am stiut cum sa fac sa nu te mai doara.
M-ai parasit si tu,tati Nicu.DUMNEZEU SA AIBA IN GRIJA SUFLETUL TAU,OM BUN SI MINUNAT.

Adina Barbus spunea...

Dumnezeu sa-ti odihnească in pace Bunicul MĂDĂ !😇😢❤.Bunica mea,mama mamei,cea care m-a crescut,a murit in niste chinuri groaznice,din cauza unor inexplicabile dar crunte dureri de cap,cred ca făcuse vreun accident cerebral,ceva,nu stiu,aparent nu avea nici o legătură cu boala ei,de"pietre la fiere",cum se spune popular,de care fusese si operată cu un an inainte sa moară.După operatie un timp s-a simtit mai bine,dar apoi i-a fost iar rău.In ultima faza,durerile de cap au pornit"din senin",intr-o marți dimineata,12.08.2003,au durat acea zi,noaptea,miercurea urmatoare,13.08.,miercuri noaptea si joi,14.08.pana la ora 21.In tot timpul ăsta nimeni nu a putut face nimic,nici doctorat care i-a facut calmante puternice,nimeni.In ultima faza,cea mai rea,desi tot timpul era cumplit,spunea doar"capul"...Adică,initial era"ma doare capul",asa cum mi-a spus la inceput,martea aceea,dar atunci atât mai putea sa spună.Doamne !!!.E cumplit sa asisti neputincioasă la disperata suferința a celui mai drag om sufletului tau,crede-ma !!!.Am plâns atunci....infinit,dar...lacrimile mele nu i-au putut alina durerea !!!.N-am putut sa fac nimic !!!.S-a linistit doar...MURIND !!!.La ora 21,JOI,14.O8.2003 !!!.M-a iubit enorm,eram sufletul ei,si eu pe ea la fel !!!.Probabil de asta a"ales"(???)SĂ MOARĂ...DE ZIUA MEA !!!.Cu un an inainte era in spital,abia operată de vreo 5 zile,se operase in 09.08.2002,dar tot a ținut minte sa o trimita pe mama acasa,când ii lua mătușa mea locul la vegheat in spital,cu un cadou simbolic pentru mine !!!.Niciodata nu a uitat când era ziua mea.Iar ATUNCI...A PLECAT ÎN CER !!!.EA A MURIT...EU ÎMPLINEAM ÎN ACEEAŞI ZI,14.08.2003,23 DE ANI !!!.DE ATUNCI NU MAI AM ZI DE NAŞTERE !!!.DELOC !!!.JUMATATE NU MAI AVEAM DIN 14.08.1990,CAND TATA NU MAI ERA CU MINE... !!!.ASA CA...STIU CUM E !!!!.CU SUFLETUL LANGA TINE !!!.

Madalina spunea...

Iti multumesc din suflet,Adina.Sunt cu sufletul facut praf,m-am saturat de atata durere.Nu mai pot!

Adina Barbus spunea...

Nici eu nu mai pot MĂDĂ...O să-mi URLE ! Sufletul de DURERE...Vineri !!!.E...28 APRILIE !!!.27 DE ANI,MĂDĂ !!!.O ETERNITATE !!!.INCREDIBIL !!!.ŞI TOATE PENTRU CĂ UN"OM"(?)N-A AVUT CURAJUL ???!!! SĂ INTERVINĂ FĂRĂ"APROBAREA"(?)ŞEFULUI !!!...IAR ŞEFUL N-A AVUT SUFLET,SĂ SPUNĂ DA !!!.A SPUS...NU !!!.CUM ???.DE CE ???.NU ŞTIU !!!.ŞTIU DOAR CĂ TATA...NU MAI E !!!.😢😢💔💔💧💧.Şi eu...am sufletul praf !!!.DOARE...CUMPLIT !!!😢😢💔💔💧💧.

Madalina spunea...

In prima seara cand am mers la priveghi,ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca omul acela e tataie al meu,ca a plecat de langa noi.La un moment dat m-am gandit ca lipseste cineva,de ce nu e si Alica langa noi,apoi mi-am adus aminte.Alica il asteapta in ,,lumea cealalta".De acum inainte il va avea langa ea.
Am rugat-o pe mamaia mea sa mearga la culcare pentru ca era obosita dar mi-a raspuns:nu merg fara Nicu,nu merg fara el,sa mearga si el cu mine.Mi s-a rupt sufletul,femeia aia era singura dupa aproape 60 de ani traiti langa el.
Cand a murit,tot ea a fost langa el,s-a trezit pe la 2 noaptea si a strigat-o.O viata intreaga el i-a spus Marga,desi numele ei era Ioana,dar asa o alinta el.In ultima noapte,mi-a spus mamaia mea,a strigat-o si i-a spus:Margule,eu mor,acum eu mor,dar nu ma lasa sa mor,Margule,salveaza-ma!Astea au fost ultimile lui cuvinte.
Dar a plecat,nu a vrut el,l-a luat Alica sa nu fie singura.Aceeasi boala crunta l-a rapit si pe el ca si pe surioara mea.
DUMNEZEU SA TE IERTE,TATI NICU SAU DOMN SEF,CUM ITI SPUNEA TOATA LUMEA.MERGI LANGA SURIOARA MEA SI SPUNE-I CA O IUBESC.

Adina Barbus spunea...

MĂDĂ...CE SĂ-ȚI SPUN ???.DUREREA NU SE ALINĂ CU VORBE...DOAR SUFLETUL MEU E ALĂTURI DE TINE !!!.

Adina Barbus spunea...

TATA...AZI E...27 APRILIE !!!.LA ORA ASTA INCĂ ERAI CU MINE !!!.APOI...A VENIT ORA 14...CÂND AI PLECAT...BANAL,LA SERVICIU !!!.DE ACOLO...ÎN CER !!!.DE CE ????????.DOARE !!!!!!.

Madalina spunea...

Mai e putin...putin si nu te voi mai vedea decat atunci cand am sa mir si eu.Sa ma astepti.Si tu si Alexandra.
Poate Dumnezeu se va indura si ma va aduce aproape de voi mai repede...poate.
Pana atunci sper ca stiti ca nu va voi uita niciodata si ca va voi iubi toata viata mea.

Adina Barbus spunea...

Valabil şi pentru mine,MĂDĂ...ABIA AŞTEPT...PÂNĂ ACUM NU MI S-A DAT VOIE,DAR SPER SĂ VINĂ ŞI MOMENTUL REÎNTÂLNIRII,CURÂND !!!.AICI...NU E VIAȚĂ !!!.

Madalina spunea...

Astazi sunt cu sufletul alaturi de tine mai mult ca oricand pentru ca stiu ce inseamna ziua aceasta pentru tine,Adina.Nu stiu ce as mai putea adauga,pentru ca stiu ca orice as spune nu are importanta,durerea e prea mare in suflet.
DUMNEZEU SA II AIBA IN PAZA SA PE CEI PLECATI DE LANGA NOI,CEI DRAGI NOUA SI SA LE ODIHNEASCA SUFLETELE IN IMPARATIA LUI.

Adina Barbus spunea...

Mulțumesc MĂDĂ !!!,ÎNSEAMNA MULT !!!.SI DA,AZI DOARE !!!!ŞI PLOUA CU LACRIMI....27 DE ANI !!!!!!!.DOAMNE.E INCREDIBIL !!!!,AZI NU SUNT EU,SUFLETUL MEU E ACOLO,CU EL !!!!😢😢💔💔💧💧.

Adina Barbus spunea...

AZI E...28 APRILIE! !!!,TATA !!!.DIN NOU !!!.ŞI DOARE !!!!.HAI ÎNAPOI !!!.NU MAI SUNT NICI EU...FĂRĂ TINE !!!.

Madalina spunea...

Oare se va opri vreodata aceasta numaratoare?Doar atunci cand vom fi langa ei.Uneori ma intreb de unde atatea lacrimi...Da,Adina,doare!Prea mult pentru ca i-am iubit si ii vom iubi toata viata,pentru ca au fost si vor fi persoanele importante din viata noastra.
Mi-e atat de dor de ei!
Si nici acum nu pot privi pozele cu tine,surioara!Sper doar ca v-ati intalnit si sunteti fericiti acolo unde sunteti!

Adina Barbus spunea...

Şi EU am o zi la fel de cumplită ca aceea de ieri,MĂDĂ...01.05.1990...ŞI TOATE ZILELE DE 01.05.DE DUPĂ...E ZIUA CÂND A TREBUIT SĂ MĂ DESPART DEFINITIV DE EL...DOARE,DA...ŞI NU S-A TERMINAT...

Adina Barbus spunea...

29.04.1990-PRIMA ZI DIN NOUA MEA"VIATA"(???)...FARA TINE !!!,TATA !!!.OFFFFFF !!!!.

Adina Barbus spunea...

01.05.1990-01.05.2017....DOARE,TATA !!!!.RĂU !!!!.

Madalina spunea...

Atat de mult doare iar cuvinte nu sunt sa pot spune tot ce am pe suflet...
Mi-e dor de copilarie,mi-e dor de tine,tati Nicu,sa imi aduci inghetata si sa ma cert cu tine,surioara,care sa manance mai multa...Mi-e dor de voi,luati-ma la voi,sa fim impreuna.
Adina,sufletele noastre sunt la fel,sufera dupa cei pe care ii vom iubi toata viata,nimic nu ne va alina durerea.Sunt alaturi de tine,surioara de suferinta,te imbratisez.

Adina Barbus spunea...

Îmbrățișare mare,MĂDĂ !!!,NU ŞTIU DE CE NU VOR SĂ NE IA ŞI PE NOI...AICI NU EXISTĂM,DOAR SUFERIM,SUFLETELE NOASTRE ORICUM SUNT ACOLO,CU EI !!!

Madalina spunea...

Ai dreptate,Adina.Eu,daca nu as avea fetita nu m-ar mai interesa nimic.Prea multa durere mi-a dat Dumnezeu in viata asta...doar lacrimi si durere.Ma intreb cat mai poate si sufletul asta al meu sa duca.De ce asa?Am pierdut in viata aproape tot,doar copilasul meu ma tine pe linia de plutire.Dar m-am saturat,nu mai pot,nu mai vreau.Vreau sa plec din lumea asta.

Adina Barbus spunea...

Mie îmi spui ????.Eu n-am soț,nici prieten,nici copil....am doar o inimă bolnavă şi un suflet praf...De azi în două săptămâni e 21 MAI,SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR CONSTANTIN ŞI ELENA....ŞI EU NU MAI AM CUI SPUNE LA MULȚI ANI PENTRU CĂ OAMENII MEI DRAGI SĂRBĂTORIȚI ATUNCI NU MAI SUNT CU MINE,SUNT ÎN CER....PE TATA ÎL CHEMA CONSTANTIN ŞI PE BUNICA MEA DIN PARTEA MAMEI,CEA CARE M-A CRESCUT,O CHEMA ELENA.Şi nu îi mai am pe niciunul...DOARE !!!!.

Madalina spunea...

Fetita mea ma ia in brate si imi spune:nu mai plange,mami,eu te iubesc.Nu stie,e inca mica si nu stie cata durere am adunat in sufletul asta blestemat,nu stie de cate ori m-am culcat rugandu-ma sa nu mai ma trezesc.Uneori poti avea o gramada de lume langa tine si tot singur sa te simti,eu una asa ma simt,nu mai am nimic pe lume,sunt...am ramas singura pe lume.
Am 37 de ani neimpliniti inca dar ma simt de parca as avea 70,poate 80,am uitat cum e sa razi din tot sufletul,cum e sa fi fericit.Cred ca fericirea nu a fost facuta si pentru mine.
Mi-e dor de...copilarie si de adolescenta,de vremea cand eram un copil fericit,fara griji,fara suparari...de tine,surioara si de tati Nicu,mi-e dor de bunica mea pe care am pierdut-o cand aveam 12 ani.Toti trei,aceeasi boala-cancer la stomac.
Oare este ereditar,oare aceeasi boala imi va rapi si alte persoane dragi mie?Si eu de ce mai sunt aici,de ce nu eu?

Adina Barbus spunea...

Iar îmi citeşti gândurile,MĂDĂ...Când era bunica mea bolnavă,o doctorita i-a spus mătuşii mele că e cancer la ficat,până la urmă,sau ceva de genul,în orice caz nu mai scapă.Oricum,în ultima perioadă i se umflaseră rău picioarele,de sus până jos,zici că erau doi"buşteni".Şi ultimele zile...durerea de cap,inexplicabilă,dar din care a şi plecat...Acolo...nu a mai putut-o nimeni salva.Şi eu mă întreb,după ea,după tata şi muuulllțiii alți oameni dragi pe care i-am pierdut de ce ei şi nu eu....Am avut"ocazii"...nefinalizate...încă sunt.De ce ???.Am nici 37 de ani dar zici că am trăit zece vieți....toate ÎNDOLIATE.Am obosit....Am obosit....Am obosit....

Madalina spunea...

Nu trece zi sa nu plang,nici rasul meu nu mai e la fel,iar ochii care odata luceau de fericire acum sunt plini de tristete.Eu nu traiesc,asta nu este viata...Eu nu mai pot si nu mai vreau asa o viata.DE CE?...DE CE?...DE CE? DE CE NU AM FOST EU IN LOCUL EI?Ea era fericita,avea tot ce isi dorea....De ce ea si nu eu?!

Adina Barbus spunea...

Offf...nu e răspuns la întrebări de felul ăsta MĂDĂ...Eu mă gândesc dacă aş fi fost cu tata Atunci...cum ar fi fost ?.Ştii,îmi promisese că"într-o zi"mă va lua şi pe mine cu el la serviciu,să văd şi eu unde şi ce lucrează.Şi mă gândeam,dacă aş fi insistat,să merg chiar Atunci,poate n-ar mai fi avut timp de munca obișnuită,poate ar fi stat după mine,poate pleca mai devreme ca să mă aducă pe mine acasă,poate...poate...cine ştie...poate era altfel...Şi mă torturează gândul că ar fi putut,poate,scăpa...😢😢💔💔

Madalina spunea...

Si eu ma gandesc la faptul ca daca eram langa ea poate imi dadeam seama ca ceva nu e in regula,Adina.A fost insarcinata!Cum a fost posibil sa nu se vada nimic in toate analizele alea,cum?Se fac atatea analize acum cand esti insarcinata,de ce nu a vazut doctorul ala infectia si anemia ei,de ce atunci cand a nascut si a fost internata,in analizele pe care le-a facut nu a vazut nimeni cat de bolnava era surioara mea.Cum e posibil sa moara intr-o saptamana????!!!!CUM?!
DOAMNE,ce doctori avem in tara asta?

Adina Barbus spunea...

Auuu...crunt !!!.Doctori ????Care doctori ????.Eu am avut de-a face cu ei,am de fiecare dată când am o criză de inimă care mă sperie,dar nu-mi fac niciodată nimic,tot acasă îmi trece,nici cu noua problemă descoperită recent relativ-acum 5 ani-cotlon iritabil,n-am rezolvat nimic la doctori,dau toți din umeri...I-am spus unei doctorite din Târgoviste ca nu pot lua algocalmin ca m-a intrebat daca ma stiu alergica,algocalminul îmi da palpitatii,si a trecut in"tratament"....in spital fiind,"algocalmin in perfuzii"!.Noroc ca nu eram internată,venisem urgent ca-mi fusese rău,si am"fugit"la propriu.Doar nu era sa o las sa"vada si ea".Ca poate nu mai eram.

Adina Barbus spunea...

La mine,mi-au facut analize...nici nu mai ştiu cate...la un moment dat,acum cinci ani,când mi-a fost foarte rău si încă nu stiam ca am"colon iritabil",mi-au facut analize,aveam sângele roz...era jumatate alb si un pic de rosu...numai normal nu arata,dar mi-au zis ca"nu am anemie".In halul ala de ciudat cum era sângele meu.Asa ca...

Adina Barbus spunea...

Colon iritabil...a scris aiurea tableta

Madalina spunea...

In spitalul ala nenorocit de la Targoviste mori cu zile,asa cum a facut-o si sora mea.Au tinut-o pe algocalmin si metroclopramid aproape o saptamana iar cand a murit tata a cerut sa fie resuscitata dar i s-a raspuns ca nu au aparat pentru asa ceva.Au lasat-o sa moara!Eu nu am nici un drept dar as fi maturat cu ei pe jos,as fi ajuns si la televizor,sa afle lumea ce doctori sunt in spitalul ala imputit.
Adina,nu te mai duce acolo,mai bine incearca la Ploiesti,nu e mare diferenta,dar totusi e altceva fata de Targoviste.

Adina Barbus spunea...

Era chiar urgent,nu ştiam nici dacă rezist până acolo,de asta,am zis că e mai aproape,cred că acum 5 ani îmi crescuse tensiunea maxim,că eram efectiv"surdă",până acolo şi pana la 11-12 noaptea când m-au băgat in sfarsit in seama,nu mai auzeam absolut nimic.Noroc cu o pastilă de inima,pe care mi-au dat-o la cardiologie pana la urmă,ca mi-a desfundat urechile.Altfel,restul tot in aer a rămas ca la"colon iritabil"n-au ştiut ce sa-mi facă.Am venit cum am plecat.Pe la noi ti-e frica sa te duci la spital,ca nu stii daca mai vii acasa...viu.Îmi pare tare rau de sora ta...stiu cum e sa ti se lase un Om Drag sa moară...crede-ma...si tata a pățit la fel...Te îmbrățișez strâns de tot !!!.

Madalina spunea...

Vremea asta e ca sufletul meu,trist si impovarat de atata tristete.Ma gandesc ca plange cerul in locul meu.MI-E DOR DE VOI,AS VREA SA FIU CU VOI.Aici,doar fata mea ma mai tine.Astazi de dimineata a inceput sa planga cand imi povestea ca a visat ca am murit...poate de asta nu ma ia Dumnezeu,sa fiu langa tine,Alica si langa tati Nicu.Pentru ca trebuie sa fiu langa fetita mea,sa simta ca o iubesc.Eu pe ea si ea pe mine.
Daca mi-as pierde copilul,oricare ar fi situatia,nu as mai avea pentru ce trai.Doar ea e alinarea mea,e ingerul ce ma face sa merg mai departe.Atat!
Am crescut cu credinta ca Dumnezeu face in asa fel incat sa fie bine pentru toata lumea,ca toate au un final fericit,ca lucrurile se rezolva indiferent cat de incurcate ar fi...CAT M-AM INSELAT.Dumnezeu iti da si fericire dar si tristete,iti da atat cat poti duce.
Mie mi-a luat persoanele dragi mei si simt ca a facut-o ca pe o pedeapsa,eu renuntasem la sora mea,nu mai vorbeam cu ea.Speram ca intr-o zi ne vom impaca si ma gandeam la ea in fiecare zi,dar ne indepartasem...
Am gresit mult si ma intreb cat ma va mai pedepsi,ce si pe cine voi mai pierde?Cred ca raspunsul il stie doar El...
M-AM SATURAT.NU MAI POT.ATAT AS VREA SA STIU DE CE EA,DE CE ALICA A MEA?DE CE SURIOARA MEA?DOAMNE,DE CE NU VREI SA IMI RASPUNZI?
Cat vom mai continua sa intrebam in zadar,Adina,cat vom mai suferi?De ce ne-au lasat?Te imbratisez cu mult drag!Esti singura careia pot sa-i spun durerea mea.

Madalina spunea...

Adina,pe 15 mai surioara mea face 6 luni de cand a ales sa plece dintre noi.As vrea sa postez pe blog,alaturi de o poza de-a ei si o poezie de-a ta,daca imi permiti,bineinteles.Si bineinteles ca voi specifica numele tau ca autoare.Daca nu te deranjeaza.
Astept raspuns de la tine.Te pup.

Adina Barbus spunea...

DA MĂDĂ,BINEÎNȚELES CĂ ÎȚI PERMIT,SURIOARA MEA DE SUFERINȚĂ !!!!.REGRET CĂ TREBUIE SĂ TRECEM PRIN MOMENTE DE-ASTEA...DAR NU ŞTIM DE CE NU A FOST ALTFEL...AM FI DORIT SĂ NU FIE CUM E !!!.21 MAI MĂ VA DUREA...CRUNT !!!!.NU-I MAI AM,MĂDĂ !!!!.TU NU O MAI PE ALICA,EU PE TATA ŞI PE BUNICA MEA...ERA ZIUA LOR....LA AMÂNDOI !!!!.IAR EU TOT CE MAI POT FACE E SA MA DUC....LA CIMITIR SA LE APRIND LUMÂNĂRI !!!!.NU I MAI VAD,NU-I MAI AUD,NU-MI MAI VORBESC,NU-I MAI ÎMBRĂȚIȘEZ !!!!!.NIMIC !!!!.DE 27 DE ANI,RESPECTIV 14 ANI !!!!.DOARE !!!!.DOARE RĂU !!!!!!.

Madalina spunea...

Stiu ca doare...si nimic nu ne alina durerea.NIMIC SI NIMENI!Ceilalti cred ca daca trece timpul uitam si trece si durerea,nu vor sa vada durerea noastra.
Multumesc pentru poezie,Adina.Te imbratisez,sora de suferinta!

Adina Barbus spunea...

Şi eu te îmbrățişez,MĂDĂ !.Zi-mi şi mie,de curiozitate,ce poezie vrei să postezi ?.Pe fb am mai multe,dar nu ai tu cont de fb.Da,nimeni nu ne vede DUREREA...cine...noi şi-atât...

Madalina spunea...

Poezia pe care am ales-o se numeste,, De ce ai plecat?".Imi place foarte mult si ,,Aniversare fara tine"dar aceea o pastrez pentru 24 septembrie,ziua ei de nastere.

Adina Barbus spunea...

Mersi MĂDĂ !!!❤❤❤.Păcat că nu le putem oferi decât atât...şi lacrimi...şi DOR...deşi am fi vrut să le spunem LA MULȚI ANI DE ZIUA LOR...SĂ-I LUĂM ÎN BRAȚE...NE E GREU...ATÂT DE GREU...Ce-o să fac eu Duminica viitoare cu toată ziua aia lungă şi pustie ???

Madalina spunea...

Ce o sa faci?Ce facem in fiecare zi.Plangem,Adina.Asta e viata noastra de cand au plecat de langa noi.Te pup.Multumesc pentru poezie.A pus-o Mari impreuna cu poza ei.

Adina Barbus spunea...

Cu drag,MĂDĂ !.DA,EXACT...O SĂ PLÂNG...asta am făcut mereu...de atâta timp...doar că...e aşa de aiurea...din doi oameni să NU mai ai niciunul...de Ziua Lor !!!.

Adina Barbus spunea...

Poate face mai uşoară ziua de 15 MAI,MĂDĂ,îți ofer Poezia de mai jos:

"AŞTEAPTĂ-MĂ":

"AŞTEAPTĂ-MĂ:ÎȚI VOI VENI ÎN VIS,
ORICÂND VEI VREA SĂ MĂ MAI SIMȚI APROAPE !
AŞTEAPTĂ-MĂ:AŞA CUM ȚI-AM PROMIS,
DE TINE,NICI UN CER NU MĂ DESPARTE !

AŞTEAPTĂ-MĂ:VOI FI ÎN PREAJMA TA,
AŞA CUM O FĂCEAM ŞI ALTĂDATĂ !
AŞTEAPTĂ-MĂ:TE ROG !.ŞI NU UITA:
SUNT AMINTIRI CE NU MOR NICIODATĂ !

AŞTEAPTĂ-MĂ:CĂCI SIGUR VOI VENI,
NU AM LIPSIT LA NICI O ÎNTÂLNIRE !
AŞTEAPTĂ-MĂ:CÂT TIMP MĂ VEI IUBI,
CHIAR ŞI DE-ACOLO,VOI MAI FI CU TINE !

AŞTEAPTĂ-MĂ:ÎN UNICUL"POPAS",
PRIN CARE DORUL SE MAI POATE ŞTERGE !
AŞTEAPTĂ-MĂ:AŞA MAI POT SĂ-ȚI LAS,
O RAZĂ CALDĂ-N"NOAPTEA"MULT PREA RECE !

AŞTEAPTĂ-MĂ:E DRUMUL SPRE-NAPOI,
CĂTRE PIERDUTA NOASTRĂ FERICIRE !
AŞTEAPTĂ-MĂ:CÂND ÎȚI E DOR DE"NOI",
DE UN PREZENT CE N-A MAI FOST SĂ FIE !

AŞTEAPTĂ-MĂ:MĂ VEI GĂSI ÎN VIS,
SĂ-ȚI FIU ALĂTURI !.CA ÎNTOTDEAUNA !
AŞTEAPTĂ-MĂ:NICI RAIUL NU MI-E-NCHIS,
CÂND VREAU SĂ FIM,CHIAR ŞI AŞA,-MPREUNĂ !".(ADINA BĂRBUŞ-28.04.(!!!)2014).

O CALDĂ ÎMBRĂȚIȘARE,MĂDĂ !.SUNT ALĂTURI DE TINE !.

Madalina spunea...

Iti multumesc din suflet,Adina.M-a emotionat pana la lacrimi.E foarte frumoasa poezia,asa cum de altfel sunt toate poeziile tale.
Imi este tare dor de voi!Luati-ma la voi

Adina Barbus spunea...

Poti sa o postezi pe blog,daca vrei,am uitat sa-ti spun...Da,cică azi e"Ziua Internațională a Dorului"(????).Doar ca noi nu avem nevoie de O Zi anume,noua ne e Dor tot timpul...Si am atatia Îngeri Acolo...Iar plâng...si o sa mai plâng...si Duminica viitoare...

Madalina spunea...

Ai dreptate,noi nu avem nevoie de o zi speciala,noi simtim dorul in fiecare zi si-l vom simti pana vom ajunge langa ei pentru ca nu e nimeni sa ni-l aline,nu poate nimeni sa le ia locul in inima noastra.Astazi parintii mei ii fac pomana de 6 luni surioarei mele.6 LUNI Adina,au trecut deja 6 luni,nu imi vine sa cred,eu inca mai ma uit pe strada sa vad daca trece cu masina de la Targiviste!
De ce,Doamne?
Unde esti surioara,unde sa ma duc, sa te caut,unde sa te gasesc?Da-mi un semn sa stiu ca esti langa mine!
Ai vazut poza si poezia,Adina?Ai vazut cat de frumoasa a fost mireasa,iar eu nu am fost langa ea!

Adina Barbus spunea...

Nu le-am văzut,că nu ştiu ce adresă de blog ai,nu ştiu ce să caut.Dacă ai şti cât timp mi s-a părut mie că îl văd pe tata pe stradă...venind de la serviciu cu autobuzele care îi aduceau pe oameni de la Mija...Chiar şi acum mai am momente de-astea...DE CE ???.CUMPLITĂ ÎNTREBARE !!!!.CĂ NU ARE RĂSPUNS !!!.Nu mai ştim unde să-i căutăm,să-i găsim...mie îmi e greu să ajung la cimitir,dar mi-e la fel de greu să plec...nu suport gândul că trebuie să-l las pe tata tot acolo...DOARE !!!.

Madalina spunea...

Pe blogul asta,pe prima pagina,Adina.Astazi imi doresc sa faca Dumnezeu o minune,sa o zaresc trecand pe strada.Mi-e atat de dor de ea de simt ca inebunesc

Adina Barbus spunea...

Ştiu...off....ce să-ți spun...nu avem vorbe...decât lacrimi...😢😢.Mai ales în zile de genul ăsta...cu Amintiri despre Plecarea LOR...Trăiesc şi retrăiesc de 27 de ani Ziua de 28 APRILIE 1990.Ştiu cum e😢😢😢.Din suflet toată prietenia mea !.

Madalina spunea...

Am pierdut TOT...NU MAI POT,DE CE E VIATA ATAT DE NEDREAPTA???😂😂😂😢😢😢

Adina Barbus spunea...

E fără sens totul...NU ŞTIM...VREM ŞI NOI ACOLO,ATÂT.

Adina Barbus spunea...

TATA...mai e doar o săptămână !!!!

"Atât de Dor îmi e de TINE,
De-o altă vreme,doar ÎN DOI !
Promite-mi c-ai SĂ VII,în Ziua,
Când se dă Clipa înapoi !

Atâta lacrimă şi grijă,
Păzesc IUBIREA dintre NOI !
Te chem SĂ NE VEDEM,în Seara,
Când se dă Timpul înapoi !

EU să Exist şi pentru TINE,
Iar TU să Taci...pentru-Amândoi !
Te rog SĂ VII la Întâlnire,
Când se dă Cerul înapoi !".

Madalina spunea...

Cat de frumos spui ce simt eu,Adina.Mi-ar fi placut sa pot sa scriu si eu ca sa imi spun durerea din suflet...curg doar lacrimile pe obraz,iar in suflet nu am decat durere,tristete si disperare.
NU STIU DECAT CA-MI ESTE DOR DE VOI,DE AMANDOI!

Adina Barbus spunea...

Sunt cu tine MĂDĂ !!!.ÎMPĂRȚIM DORUL...ŞI LACRIMILE !!!.Poate e mai uşor...deşi eu aş vrea măcar o scara pana Acolo,să urc să-i văd şi să-i îmbrățişez,mi-e tare Dor !!!.

Adina Barbus spunea...

Doar Atât îți voi putea spune Duminica viitoare !:

"E ZIUA TA !":

"E ZIUA TA !.Dar drumul către Stele,
E mult prea lung şi nu"dă împrumut"!
Rămâi numai în gândurile mele,
Chiar de mi-e încă Dor să te ascult !

E ZIUA TA !.Dar florile de lotuşi,
Ce ți le-aş da,nu înfloresc în Cer,
Unde eşti azi !.Dar,cine ştie,totuşi,
Te voi găsi în vis !.Eu încă sper !

E ZIUA TA !.Din nou !.Dar FĂRĂ TINE !
Povara Amintirii-i mult prea grea !
Doar lacrimile au rămas la mine,
Şi-un colț de suflet unde-i Umbra TA !

E ZIUA TA !.Dar Viața ne desparte !
Iar TU demult nu ai nimic să-mi spui !
N-am înțeles această"libertate",
Ştiu doar că eu mă simt a nimănui !

E ZIUA TA !.Dar timpul nu revine,
TU ai"ales"(?)Destinul cel mai greu !
Nu ştiu...poate Acolo ți-e mai bine,
Deci iartă-mă că eşti în gândul meu !

E ZIUA TA !.Dar toată-Acea Iubire,
Pe care o simțeam,din"vina"(?)TA,
Acum ai preschimbat-o-n Despărțire !
"Trăim"în două lumi:A mea şi-a TA !

E ZIUA TA !.Acolo,printre Astre,
Aici ai"renunțat"(?)mult prea curând !
Dar,ca pe vremea Armoniei Noastre,
Te-aştept să-mi dai un semn,din când în când !

E ZIUA TA !.Dar...NU MAI EŞTI !.Şi Doare !,
"PLECAREA"Asta fără vreun motiv !
ȚI-AŞ SPUNE"LA MULȚI ANI !".DAR CUM POT,OARE ?!?,
ACUM,CÂND TU LIPSEŞTI...DEFINITIV ?!?".(ADINA BĂRBUŞ-21.05.(!!!)2012).

Madalina spunea...

Asta e poezia mea preferata,Adina.Si o s-o postez,daca imi dai voie,de ziua ei,pe 24 septembrie.
Intra si pe pagina cealalta,Adina.Punem vorbi si acolo.Re imbratisez cu mult drag.Multumesc pentru prietenia ta.

Adina Barbus spunea...

Ok,mersi de apreciere.Şi eu te îmbrățişez tare !

Janice Aliena spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Gabriel Katherine spunea...

Doamna Gabriel Katherine din România m-am căsătorit cu domnul Patrick, care este om de afaceri, când m-am căsătorit cu el după ce am avut 2 copii pentru el, a fost duminică când l-am văzut vorbind cu o doamnă și după aceea a început să acționeze cumva, când i-am întrebat el mi-a spus că este fosta prietena înapoi la școală, după care soțul meu a început să rămână târziu, când l-am întrebat de ce mi-ar minți, după o lună de când mă divorța, trăiau într-o singură apartamentul de aici casa mea și ei trăiesc bine, dar încă mai iubesc soțul meu și am nevoie de el înapoi în viața mea, au fost împreună, așa că am venit în contact cu dr. Sacre care a aruncat o vraja pentru mine și el sa întors la mine toate vă mulțumesc pentru că este de ajutor, contactați-l pe e-mail Sacretempleofpower@gmail.com sau sunați sau WhatsApp: +2348159768201 pentru ajutor și el vă va ajuta să vă întoarceți iubitul

kayla spunea...

De fiecare dată când mă uit înapoi la ceea ce mi sa întâmplat, voi aprecia mereu pe marele dr. Akhere (Akheretemple@yahoo.com) pentru ceea ce a făcut pentru mine. Această vrăjitorie mi-a adus finanțele, care m-au lăsat fără niciun motiv. Am întâlnit vrăjitorul mare și mi-a spus tot ce trebuie să fac! Acum mă bucur că Dr Akhere la adus înapoi și mă iubește mai mult decât obișnuia! îl puteți contacta și pe adresa activă (Akheretemple@yahoo.com) sau îl puteți adăuga în aplicația Whats-app: +2348129175848....

Unknown spunea...

Prea târziu,și prea degeaba.. mulți citesc ,prea mult!și prea târziu !!!!!!??

Floor Lola spunea...

Herpes genital de 4 ani acum am reușit să scap de el cu medicamente pe bază de plante, este natural și rapid în vindecarea bolilor. Pentru mine este sigur și sigur activ. Nu există boli la care nu se vindecă ierburile. Am fost vindecat de la Herpes Genital cu medicamente din plante prin Dr. Edede Herbal Cure. Am dat peste mărturia lui despre munca bună pe You-tube, i-am copiat adresa de e-mail și i-am trimis un e-mail. Am învățat prima dată că este o înșelătorie, până nu și-a trimis medicamentele pe bază de plante în țările mele din Statele Unite. whatsapp +38972751056

Anonymous spunea...

Există un om în care am încredere și face minuni cu vrăji, numele lui este DR WALE. mi-a salvat căsnicia acum nouă ani cu vraja lui. Soțul meu a cerut divorțul și a fost foarte jenant, rușinos și sfâșietor, am început să caut ajutor pe internet când am văzut diferite mărturii în care oamenii l-au apreciat pe DR WALE pentru că i-a ajutat să-și restabilească relația, așa că l-am contactat prin WhatsApp: +2347054019402 pt. ajutor și el a răspuns și a promis că mă va ajuta să-mi refac căsnicia cu vraja lui. Am făcut cum mi-a spus el și câteva zile mai târziu, soțul meu s-a întors, implorându-mă în genunchi să-l iert și să-l accept înapoi. A anulat divorțul, au trecut nouă ani și suntem încă fericiți căsătoriți. Voi continua să-l apreciez pe DR WALE pentru că este un Dumnezeu pe Pământ. El te poate ajuta si pe tine. Contactați-l prin WhatsApp: +2347054019402 SAU E-mail: drwalespellhome@gmail.com

«Cel mai vechi ‹Mai vechi   1 – 200 din 202   Mai noi› Cele mai noi»