31 octombrie 2011

Forum

Probabil ca nu ati ajuns intamplator pe aceasta pagina … Va spun de la inceput ca imi pare foarte rau pentru pierderea pe care ati suferit-o si speram sa putem fi de ajutor. Am creat acest loc virtual de intalnire pentru ca nimeni nu merita sa treaca singur prin durerea sfasietoare a pierderii unei persoane dragi. Atunci cand pui in cuvinte starile si gandurile coplesitoare, acestea devin mai usor de suportat.

Pentru oamenii de buna credinta, acest forum de discutii are doar cateva “reguli”:
a. SA AVEM INCREDERE unii in ceilalti: sa vorbim sincer, din inima, sa povestim tot ce simtim. Doar asa o sa invatam unii de la altii cum sa avem grija de noi insine si de cei din jur in cele mai negre perioade ale vietii. Pentru a va ajuta, nu e nevoie sa va spuneti numele real pe forum (puteti inventa orice nume).
b. SA RESPECTAM DUREREA tuturor celor care scriu aici. Toate afirmatiile care jignesc sau agreseaza pe oricine (creand o atmosfera negativa si tensionata nejustificat) vor fi sterse. Vrem ca timpul petrecut pe acest forum sa ofere liniste, pace interioara si speranta, nu sa agraveze starea de deznadedje si sa ne faca sa avem o parere proasta despre noi insine.

Speram ca acest forum sa fie un loc de intalnire intre oameni cu pierderi similare, care isi inteleg cel mai bine unii altora dorul, disperarea, neputinta. Si, treptat, sa incercam sa organizam intalniri dincolo de ecranul calculatorului (grupuri de sprijin cu specialisti, excursii in grup si multe altele). Totul e posibil daca suntem impreuna!


http://www.existaviatadupadoliu.ro/forum/

30 octombrie 2011

In amintirea celor dragi care ne-au parasit


Fiecaruia dintre noi...la un moment dat in viata ,pierdem pe cineva drag..este si cazul meu,nu -mi este prea usor sa vorbesc...
In urma cu un an In ziua de 30 oct,mi-am pierdut sotul..Sa stins lasand in urma lui,DURERE,LACRIMI,SUFERINTA,SI NEFERICIRE.
D -zeu sa-l odihneasca!

Adela Vitos

In amintirea celor dragi care ne-au parasit



02.05.1946-30.10.2010

Cand am deschis acest blog si mi-a citit gandurile, “tanti Ana “ cum ii spuneau cei apropiati m-a incurajat si mi-a fost alaturi…
Astazi se implineste un an de cand se bucura printre ingeri pentru ca a plecat in lumea in care o astepta sotul ei…
Aici pe pamant multi oameni se gandesc astazi la tine…O rugaciune si o candela aprinsa…

Dumnezeu sa ii dea odihna vesnica lui Anisoara si sa o rasplateasca pentru toate faptele sale bune!

29 octombrie 2011

Anotimpurile...

Anotimpurile urca pe rand pe scena vietii…Noi spectatori din randul intai le privim ,scene frumoase ce se perinda lin sau in forta prin fata ochilor…
Fiecare are un anotimp preferat,mai aproape de suflet,in care se simte rasfatat si bucuros de existenta pe acest pamant…

La mine insa timpul se masoara din sase in sase luni,primavara si toamna…
In perioada aceasta cand ar fi trebuit sa ma bucur devin poate mai sensibila…Nu vreau sa ma gandesc la trecut dar nici la viitor,as vrea sa imi pot sterge toate gandurile,sa pot sta linistita in confortul meu interior si sa-mi spun ca “totul va fi bine”

Chiar si atunci cand te straduiesti sa treci peste toate si sa arati ca traiesti; chiar si atunci cand fiintele cele mai dragi pentru care lupti sa traiesti iti arata ca nu esti ceea ce vrei sa fii si nu le faci pe plac; chiar si atunci cand iti vine sa strigi furia din tine dar o arati zambind; chiar si atunci cand lacrimile nu te mai asculta si dau navala…(noroc ca nu are cine sa le vada)

Si toate acestea nu fac decat sa iti sublinieze ca traiesti.O confirmare ca viata merge inainte indiferent de locul pe care il ocupi in ea…Bucura-te!