La multi ani,Irina

Pentru ca voi lipsi o vreme de pe net ,vreau sa-i daruiesc prietenei mele (care este mai mult de atat:pentru ca este alaturi de mine si ma suporta atunci cand o stresez cu intrebari despre net,blog etc)un buchet de flori cu ocazia zilei sale aniversare care va fi pe 18 iunie.
Draga Ira,astazi toate florile din lume sunt adunate in cel mai frumos buchet.El este pentru tine..natura-ntreaga azi te felicita .. si flori, si soare , toate-s ca-n povesti.. sa calci mereu pe trandafiri si flori nemuritoare, sa ai in viata ta priviri ca razele de soare, sa ai o viata ca-n povesti cu vise implinite ..un cer senin si fara nori, viata ta sa fie..sa daruii celui ce iubesti doar clipe fericite...Sa ai in cale numai flori, succes si bucurie..
Sa fii plina de admiratie si departe de orice invidie; sa te inveselesti in mare masura de binele altora; sa iubesti cu o asemenea generozitate a inimii incat dragostea ta sa fie o posesiune draga in absenta rautatii; acestea sunt daruri ale soartei, daruri pe care banii nu le pot cumpara.La multi ani !
O puteti felicita si voi daca doriti : http://ereena.blogspot.com/

Scormonind prin sacul de amintiri

Adriana vine cu intrebarea “Tu cum ti-ai intalnit perechea?” Si asta ma face sa scormonesc prin sacul meu pretios acum,sacul cu amintiri.
Eram in liceu,in perioada “majoratelor” si cu toate ca nu aveam chef,oarecum plictisita ,am mers la aniversarea unei prietene.Acolo am facut cunostinta cu el.
Tupeist,cuceritor,atat de vorbaret incat parea ca are texte déjà invatate pentru a cuceri.Sau asta am crezut eu in acel moment in care tineam baietii la distanta, convinsa fiind ca acestia urmaresc anumite scopuri…
Si in acea noapte el a venit déjà cu intrebarea:”Vrei sa fii prietena mea?Spune DA si n-o sa-ti para rau”Si iarasi cuvinte…
Sigur ca il priveam zambind,gandindu-ma ca nu ma las pacalita de textele lui…Ca va trece noaptea si totul va lua sfarsit.
La plecare mi-a cerut numarul de telefon.I l-am dat ,nu l-a notat pe nimic ,iar eu mi-am intarit convingerea ca nu voi mai auzi de el.A doua zi am fost surprinsa sa ii aud vocea la telefon,a treia a venit sa ii cunoasca pe ai mei( v-am spus ca era tupeist,a adus si flori pentru mama)
Era la noi in vizita o matusa care este mica de statura si slabuta.Iar el era inalt si avea si masura 44 la pantof.Matusa era cam curioasa de fel,dar atunci i-am interzis sa se fataie prin camera.Nu a venit in camera unde stateam noi(Eu,Vali si parintii mei)dar dupa ce a plecat se tot minuna cat o fi de mare daca pantoful de la usa era urias pentru ea…
Si asa am ramas impreuna.Mai intai prieteni,apoi cand am terminat liceul ne-am casatorit.
Era la fel de insistent”Spune DA si n-o sa-ti para rau” Si nu am regretat niciodata.Dimpotriva,dragostea noastra a ramas daca nu ca in prima zi cu siguranta mult mai puternica.La fel va doresc si voua.Voi cum v-ati cunoscut?
Credeti intr-o astfel de dragoste ,trainica,care dureaza pana la sfarsit?

Drumul nebatut

Doua drumuri mi se arata in padurea aurie
Si tare regretam ca-mi fusese dat tocmai mie
Sa aleg.Calator fiind,am stat acolo indelung
Si am privit departe pe cel ce dadea intr-un crang
Iar copacii imi parura dintr-o data intinsi la pamant.

Dupa ce am apucat-o pe celalalt drum
Crezand ca poate am ales mai bine acum
Caci parca avea mai multa iarba
Mi-am spus repede,in barba,
Ca sunt cam la fel.

In acea dimineata semanau atat de mult
Frunzele nu fusesera calcate demult
Oh,am pornit-o pe cel dintai si a doua zi
Desi stiam exact unde ma va opri.
Si atunci m-am indoit de el.

Va spun toate acestea cu un oftat,
S-a intamplat candva,pe inoptat,
In padure doua drumuri am vazut-
L-am apucat pe cel mai putin batut
Si asta a contat


Robert Frost

Premiu

Astazi am avut marea bucurie sa primesc un premiu de la Cristina
Multumesc Cristina,atat pentru premiul tau cat si pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus despre mine.Nu stiu daca le merit...
Il ofer si eu cu mare drag tuturor celor care ma viziteaza.Pentru ca puterea despre care vorbea Cristina vine din faptul ca va simt alaturi.

O intamplare ciudata

Este 1 iunie,ziua copiilor nostrii.Ne-am inceput rutina zilnica si am plecat catre gradinita.
La intoarcere,am intalnit pe strada un baiat .Pana acum nimic neobisnuit veti spune,insa eu am fost profund impresionata.Atat de impresionata incat nu am stiut cum sa procedez.De ce?
Pentru ca avea aproximativ varsta pe care ar fi avut-o baiatul meu.Pentru ca semana foarte mult cu sotul meu…aceeasi culoare a parului si aceeasi tunsoare,trasaturile fetei asemanatoare,pana si acelasi mers…
Am mers in spatele lui si l-am analizat o parte din drum,dupa care am intrat intr-un magazin.La iesire l-am intalnit in usa.Astepta…poate pe cineva.
Astazi am mers pe strada cautand cu privirea,poate il mai intalnesc si imi gasesc curajul de a il intreba macar ce varsta are...
Si tot eu spun ca nu am nici un drept,ca a fost doar o coincidenta...
Pentru cateva minute ieri am avut impresia ca m-am intalnit cu fiul meu...
Am plecat catre casa cu o furtuna in suflet…si m-a fost greu sa ma adun.
Abia acum pot spune :”La multi ani,tuturor copiilor si tuturor celor cu suflet de copil!”