10 octombrie 2010

Nu a fost sortit sa plece ci sa ramana

Am citit povestile multor persoane care au invins moartea,insa mi-am amintit sa va spun si voua o poveste a unei persoane cunoscute…

In aceasta vara ne-am intalnit dupa mult timp si mi-a povestit ca a fost “mort” o perioada scurta in timpul nostru,dar suficient de lunga “dincolo”.Ma iertati daca nu retin toate detaliile…

Domnul de care va povestesc are probleme cardiace, nu stiu exact daca din cauza unui infart dar a ajuns la spital si povestea:
Am auzit doctora cum spunea “Il pierdem” si m-am ridicat ,pluteam parca…mi-am vazut corpul intins pe o targa (aici imi descrie pozitia corpului in raport cu mobila din camera de spital) si multa lume care se agita prin camera si …am plecat.Am vazut un fel de groapa imensa si o lumina alba,ca de zapada .Aveam o senzatie de liniste,o stare de bine.. Din groapa se vedeau multe capete de oameni ,iar eu eram undeva mai sus .Simteam ca langa mine era cineva,care ma tinea sa nu ma duc acolo jos.Eu am vrut sa ma duc ,dar acea persoana ma tinea sus nu imi da voie…Pe marginea gropii am vazut trei stejari cu o coroana bogata…Dupa care m-am trezit in patul din spital,neintelegand ce se intampla,unde ma aflu…”

Au trecut cateva luni de cand am vorbit cu aceasta persoana,m-am concentrat mai mult pe povestea “visului” decat pe detaliile medicale,deoarece ceea ce auzeam semana foarte tare cu alte povesti citite de mine…Sigur ca m-a impresionat,de aceea va povestesc si voua…

Niciun comentariu: