19 septembrie 2012

Céline Dion~I'm your angel





17 comentarii:

mariperijoc spunea...

Coamin este ingerul tau ,Nuti...
O rugaciune si o candela aprinsa pentru Cosmin.Dumnezeu sa il odihneasca printre ingeri si tie multa putere Nuti!
Sunt cu sufletul alaturi de tine!

Narcisa spunea...

Cosmin vegheaza asupra dvs de acolo de sus si va protejeaza cu dragostea lui nemarginita...D-zeu sa-i lumineze drumurile sufletului sau cald si frumos,zbor lin alaturi de ingerasi Cosmin...va imbratisez dna.Nuti,stiu ca nici un cuvant de-al meu nu va poate alina durerea dar vreau sa stiti ca sunt alaturi de dvs cu gandul si sufletul...

NUTI spunea...


Doi ani de dor

Mi-e dor de scumpul meu Cosmin
Copilul meu iubit
De-atunci nu mai e cer senin
De cand ne-a parasit

Si norii plang ,in jur e trist
Cad frunze la pamant
Din pomii ce astern tacit
Posomorat vesmant

L-astept pe dragul meu plangand
L-astept si azi si maine
Si de doi ani astept gandind
Cand va fi iar cu mine


Si-atunci lasa-voi tot in urma
Lacrimi si dor ,suspine
Copilul mi-l voi lua de mana
Si totul va fi bine.
Mama.

Steliana spunea...

Alaturi in cuget,in simtire sunt si eu prietena mea draga,iar tot ce simti tu azi ca mama simt si eu ,
pentru ca stiu din propria experienta ce inseamna durerea pierderi unui copil.
Dumnezeu sa-i lumineze calea lui Cosmin ,iar amintirea lui sa ramana vesnica!
Te imbratisez cu multa afectiune si compasiune!

Lili spunea...

Nuti,stiu ca nimic si nimeni nu-ti poate alina dorul de copilul tau...dar lasa-ma ca in aceasta zi dureroasa, sa-ti fiu alaturi cu o mangaiere si cu o rugaciune:Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Cosmin printre Ingerii Cerului!Iar de aici de pe pamant, candela dragostei tale de mama,sa-i lumineaze calea in Imparatia lui Dumnezeu!
Ma contopesc cu durerea ta si-ti trimit o calda imbratisare!

poli spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si lumina pe Cosmin!

Corina spunea...

Lumina vesnica pentru acest copil, plecat spre alte dimensiuni...sunt cu inima langa tine Nuti, draga mea!

Anonim spunea...

Nici nu stiu cum sa incep... si eu trec prin acceasi durere nici nu m ai am cuvinte sa spun ce simpt ...nu mai am lacrimi totul ma doare inima ,sufletul ...copilul meu Ionel Emanuel avea 18 ani un viitor frumos dar in seara de 13 iunie totul sa sfarsit ...moarte suspecta .Pentru mine eratotul era prietenul meu ,era totul...numai faptul ca mai am 2 copii ma m ai tine i viata si asa ,daca as stii ca ajung langa el as renunta oricand la ea .am sprijin am prieteni dar ei nu au trecut prin asta .Am obosit sa zambesc sa spun ca ma simpt bine cand de fapt nu i asa !sotul meutipa la mine atunci cand stau pe ganduri ,nu intelege de ce fac asta chiar daca i am spus ...iar eu simt ca stau pe marginea unei prapastii si cad in gol ...si nu pot sa ma opresc ...si nu am de ce sa ma agat...Oare cum voi putea sa traiesc? Mirela Gurlui

mariperijoc spunea...

E foarte greu Mirela,noi cei de aici intelegem ceea ce tu descrii...am trecut si noi prin asa ceva.Sunt momente care vin si pleaca,cu care ne luptam si incercam sa le facem fata...sa le depasim...Numai cei care le simt pot intelege...
Suntem alaturi de tine,poti oricand sa vorbesti cu noi,sa ne spui deschis ce simti,sa iti mai usurezi sufletul incarcat de durere aici unde categoric esti ascultata si inteleasa.Dumnezeu sa iti dea putere si liniste sufleteasca!

Narcisa spunea...

D-zeu va va mangaia sufletul...amintirile,visele si semnele de la Emanuel va vor ajuta sa mergeti mai departe...este greu,foarte greu,dar nimic din ce am face nu-i mai poate intoarce de acolo de sus...trebuie sa va ganditi ca E manuel a plecat intr-o lume mai buna si ca vegheaza asupra dvs.de acolo mereu...

NUTI spunea...

Draga Mirela,durerea unei pierderi e ceva comun pentru noi....si asta ne face sa ne intelegem una pe alta...
Daca vei vorbi cu cineva care nu a suferit aceasta pierdere...pentru el ,e pierdere de vreme...daca vei vorbi cu noi ....ecoul durerii tale se face simtit...eu ...a trecut ceva timp ,in care am gasit aici si am simtit ca cineva ,daca ma asculta si imi raspunde si imi este alaturi ,imi este un pic mai bine...
Mi-am facut prietene de pe blogul asta care imi transmit marturiile lor ,in legatura cu existenta lumii,mesaje ,vise ,semne care ne da credinta si putere sa mergem mai departe ...cu asta ne hranim zi de zi, si nadejadea si credinta apare si se sadeste in sufletul nostru ...
Povesteste-ne de Ionel Emanuel,asa pastrezi vie amintirea lui.
Numele lui are o semnificatie aparte (Immanuel=Dumnezeu este cu noi) ..si daca Dumnezeu este cu tine,,,Mirela ,sa stii ca fiul este cu tine ,in orice imprejurare...
te imbratisez si-ti doresc sa ai putere ,,,stiu ca vei cadea,ca si noi cadem in fiecare zi,dar ma rog sa ai puterea sa te ridici si sa stii ca gandul la copilul tau te va ajuta sa continui...
Fii cum sunt si eu,,,jumatate aici ,pe pamant ,jumatate acolo sus ,cu ingerasul tau..asa vom "trai" pana la capat..
Lumina vesnica lui Ionel Emanuel si Dumnezeu sa-l aiba in grija si in paza Lui!

Anonim spunea...

Stiti conteaza enorm faptul ca mi ati raspuns ,am tot amanat sa ma i scriu , dar azi e miercuri si intr o miercuri acum 4 luni , c am la ora asta 21.50 copilul meu murea .Daca as stii ca asa a vrut dumnezeu m as impaca cu ideea ca nu m ai este dar ...un copil de 18 ani perfect sanatos sa faca stop cardio respirator si sa se inece intr o apa de o jumatate de metru ?Stiti sotul meu e o persoana publica ...trei ani am stat cu frica sa nu pateasca vreunul dintrecopii ceva ...n amfacut rau la nimeni din contra ...si asta a deranjat ...e o poveste lunga iar eu nu pot face acuzatii fara dovezi .Cel mai dureros e ca a trebuit saplateasca un suflet nevinovat ...iar eu sa ma intreb de ce ?Stiti in ziua aceea totul a fost anormal...ceva era in neregula dar n am dat importanta ...nu mi am ascultat instinctul si l am lasat sa plece {uneori pleca pe balta sa prinda peste ,ii placea iar in seara aceea trebuia sa i duca cuiva n a vrut sa spuna la nimeni cui ,eu n am stiut,dar cred ca acea persoana l a facut sa promita ca nuspune nimic iar el a avut incredere in ea }Stiti ce am gandit :NU i se poate intampla nimic e cu paznicul care e neam cu noi si e adult...MAMI VIN REPEDE...ultimile lui cuvinte ... dupa jumatate de ora era mort ...de ce l am lasat ?...de ce nu mi am ascultat instinctul ?...de ce nu l am oprit cu forta?...DE CE ?...Daca as putea da timpul inapoi ...daca dumnezeu mi ar mai da o sansa ?Acum nimic nu mai are rost...mai am doi copii si stau cu frica daca o li se intample ceva si lor...unde sa plec...Nu vreau sa va plictisesc dar...trebuia sa spun cuiva ...doare atat de rau cum voi trai fara el era ca o raza de soare ... Nu stiu sa postez poze ca sa vedeti ce am pierdut ...dar am o pagina pe facebook si daca vreti sa va uitati ...!mirela.gurlui @yahoo.com
Pot sa m ai scriu ?Acum e tarziu si nu stie nimeni ce fac eu ,sotul meu nu m ar lasa ... Mirela Gurlui

mariperijoc spunea...

Poti scrie de cate ori simti nevoia Mirela.Intelegem durerea si starile prin care treci.Sunt cu sufletul alaturi de tine...
Inteleg ca povestea ta este mult mai dureroasa si imi pare rau...Dumnezeu sa iti dea putere!

Anonim spunea...

Azi aste 13...au trecut 4 luni decand copilul meu nu mai este,4 luni de durere si mi e atat de dor de el ,as da orice sa mai pot vorbi odata cu el,sau macar sa l visez .Daca mi ar putea spune ce s a intamplat cu el in seara aceea ,daca as stii adevarul poate mi ar fi mai usor,dar asa ...Ma intreb mereu de ce? Ocunostinta mi a spus odata ca el a avut o misiune pe pamant si ca si a indeplinit o ,ca insasi numele lui imi spune asta ,,Emanuel",unii oameni zic ca asta a fost pretulpentru ca sotul si cumnatul meu au castigat alegerile locale .Mie sufletul imi spune ca a fost omorat si ma intreb de ce a trebuit sa plateasca un suflet nevinovat ,de ce a trebuit sa platesc eu ,n am facut rau la nimeni niciodata n am suparat pe nimeni,nu mi am dorit decat sa mi fie copii sanatosi si sa mi i pot creste linistita pentru ca ei sunt totul pentru mine .
Stiti cateodata imi doresc sa pot uita tot trecutul si s o iau de la capat cu ceilalti 2 copii chiar dacaasta ar insemna sa l uit pe ionel .Ma doare atat de rau si cu cat trece timpul parca suferinta imi macina sufletul .Incerc sa ma adun dar nu reusesc,simtca ma prabusesc si n am de ce sa ma sprijin.Daca as stiica as ajunge la el as renunta la viata ,dar stiu ca el e sus printre ingeri[la visat sora lui avea aripi de inger si spunea ca e bine acolo]iarsinuciderea e un pacat ce nu poate iertat si n as fi langa el .Imi iubesc si ceilalti 2 copii ,dar el era altfel ...era prietenul meu ,indiferent ce se intampla cu el puteam vorbi ...stiti viata mea nu e chiar asa ,,roz''cum pare din exterior...acum sunt singura,chiar daca am prieteni pentru ca ei nu ma cunosc asa cum ma cunostea ionel.Acum zambesc ...spun ca sunt bine ,cand defapt e invers...Stiti asta n are importanta...pe langa ce o fi simtit copilul meu in seara de 13 iunie...imaginea lui ...parca a fost ieri...Mirela Gurlui

mariperijoc spunea...

Sunt cu sufletul alaturi de tine Mirela!Si ai mei au plecat tot intr-o zi de 13...Ma bucur ca in durerea si agitatia din sufletul tau esti constienta ca nu trebuie sa faci un gest disperat ci mai degraba sa te rogi pentru linistea ta si pentru copii tai...
Vorbeste-ne despre Emanuel,ne poti povesti ce vrei tu...suntem aici si te ascultam...nu esti singura!

Anonim spunea...

Sambata si duminica am fost intr oexcursie la manastirea Putna.Am fost cu preotul si un grup de 50 de oameni din sat.Totul a fost frumos ,toti s au simtit bine, dar eu ...nu stiu...a fost apasator...tot timpul am avut senzatia ca e Ionel langa mine ...chiar mi am dorit asta .Parca eram pe alta lume...stiti excursia a fost organizata de sotul meu...eu parca eram in plus...imi studiau fiecare miscare...fiecare gest...nici nu stiu cum sa ma exprim...tot timpul m am gandit la el,la tot ce faceam impreuna... m am rugat pentru sufletul lui...e atat de dureros...as face orice pt o clipa de liniste...stiu ca trebuie sa ma adun dar nu pot...cum sa mi gasesc echilibrul sufletesc?D na Nuti a reusit?Cum?Cum poate sa traiasca cu durerea in suflet...eu simt ca nu mai pot...ce sa fac? Mirela Gurlui












mariperijoc spunea...

Mirela vom purta in permanenta aceasta durere cu noi...in timp ne obisnuim cu ideea ca nu putem intoarce nimic...Pe mine m-a ajutat mult rugaciunea si mersul la biserica...Numai asa mi-am capatat liniste sufleteasca si am simtit ca le sunt de ajutor celor plecati,ca fac ceva pentru ei...
Nu uita ca nu trebuie sa asteptam nimic de la cei din jur,ei nu pot intelege in totalitate...incearca sa nu pui la suflet ceea ce fac...stiu ca doare uneori sa vezi un simplu gest...Nimeni nu o face cu rautate,pur si simplu nu stiu cum sa procedeze in asemenea situatii...
Dumnezeu sa iti dea putere!