23 noiembrie 2012

Doliul psihologic – un episod depresiv major


Persoanele care trec printr-un doliu psihologic au de parcurs o serie de etape.
Prima etapa este reprezentata de negare. Acum poate aparea blocajul emotional, cand persoana respectiva nu poate intelege si nu realizeaza cele intamplate.
Negarea se manifesta prin:
  • deziluzie;
  • negarea semnificatiei pierderii;
  • uitarea selectiva.
O alta etapa se refera la starile confuzionale, cand se incearca gasirea unor explicatii rationale sau spirituale fata de cele intamplate.
Pentru ca procesul de doliu psihologic sa aiba un traiect normal, persoana aflata in aceasta situatie trebuie sa accepte realitatea pierderii si sa o inteleaga la nivel emotional si intelectual. Acestea ajuta la relocarea emotionala a decedatului, sustragerea energiei emotionale investita in decedat si reinvestirea ei in alte relatii. Se pot dezvolta anumite “legaturi continue” cu decedatul, gasindu-se un nou loc decedatului care sa faciliteze conectarea cu el (aparitia in vis celui decedat).
In functie de situatiile de viata, istoria si antecedentele personale, trecerea printr-o astfel de situatie poate predispune la tulburari depresive. Vorbim aici de cazurile in care se produce decesul unei fiinte dragi, semnificative pentru persoana in cauza. In aceasta situatie, participarea activa la ritualurile inmormantarii, la ritualurile de dupa imormantare si suportul emotional din partea familiei si celor apropiati, ajuta la intelegerea si depasirea starii de doliu.


http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cunoaste-te-anchete-si-dosar/doliul-psihologic-1286958

3 comentarii:

Narcisa spunea...

Mereu am spus,fiecare simte durerea in felul sau...

Lili spunea...

Desi am trecut prin toate etapele doliului,in ultimul timp m-am simtit neputincioasa in fata dramei cuiva apropiat ce si-a pierdut parinti la interval de 2 saptamani unul de celalalt...Pur si simplu parca ,cuvintele sunt seci...
Fiecare simte durerea in felul lui (cum spui tu Narcisa)dar toti parcurgem acelas drum :al negarii,al confuziei si apoi a acceptarii.
Va imbratisez cu Dor,dragele mele!

Narcisa spunea...

Asa este,sunt etape peste care nu putem sari...