Noi doi,călători pe aripa timpului,
Fascinaţi de ticăitul ritmului vieţii
Ne simţeam parcă stăpânii cerului
Şi purtam zâmbetul dimineţii.
Mici stele prinse de veşmântul lui imaculat,
Fericiţi de imensitatea universului,
Puşi exact unde el a calculat
Ne credeam stăpâni ai succesului.
Doar o clipă şi o stea în cădere,
Cei atenţi au simţit c-a plecat...
În tăcere,fără „la revedere”
De pe o aripă a alunecat...
Şi de atunci se tot lasă purtată,
Cu praf de stele pe cer desenând,
În jurul timpului tot făcând roată,
Mereu cu ochii tot căutând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu