8 octombrie 2014

ÎN UMBRA UNUI DOR de VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

În umbra unui dor neadumbrit,
Arunc povara vieții trecătoare,
Dau timpului un ritm încetinit
Și mă cufund în lumea viitoare.
Înot încet printr-un regret pierdut,
Pășesc pe puntea édificatoare ,
Arunc arginții care s-au vândut,
Plătind tribut lumii anterioare.
Tu ești,deja, acolo și m-aștepți,
O, Visătorul meu, cu ninse plete,
Întârziată sunt, să nu mă cerți, --
S-au reținut în zbor niște comete!
La pieptul tău acum aș vrea să cad,
Dar iese-n cale puntea trecătoare,
Mai trebuie să depășim un vad,
Să ne trezim în viitorul mare.
Și ne-ncălzim la rugul așteptării,
Cicatrizănd durerea din simțiri,
O confirmăm în clipa-mbrățișării,
Ca pe-un simbol al marilor trăiri.
Și toamna noastr-a devenit uitucă,
Ne-au înflorit toți iriși-n priviri,
Se crede-o primăvară, ce-i pe ducă,
Și lasă-n urma ei doar cuceriri.
Unirea noastră-i fără anotimpuri,
E doar iubire-n tot alaiul ei,
Chiar de va ninge în acele timpuri,
Noi doi vom ști, că astea-s flori de tei.
VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

Niciun comentariu: