27 ianuarie 2017

NU TE LĂSA ÎNVINS

 Când inima rănită crunt te doare
 În jur nu vezi nimic, e înnorat,
 Să râzi până la îngeri și la soare
 Nu te lăsa învins sau supărat.
  
 Te-a vitregit a sorții ursitoare
 Și-n cale îți presare numai spini?
 Arată-i sufletul, dragostea mare,
 Prin ochii mari, albaștri și senini.
 
 De s-ar desprinde din tine fărâme
 Trasând o urmă de brun și roșcat,
 Să nu-i permiți nicicând să te dărâme
 Întinde-i mâna și v-ați împăcat.
 
 Acea sclipire ce o ai în tine
 Îți dă tăria de a continua,
 La semeni le arată că ești bine

 Și suferința o va diminua. 



Marilena Perijoc

12 comentarii:

Narcisa spunea...

Frumos spus,se spune ca Dzeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce...taria de a ne ridica si a merge mai departe sta in noi si in credinta noastra.Ieri maicuta mea a facut 7ani de cand a plecat in lumea celor drepti...7ani fara zambetul ei,mangaierea ei,dragostea ei...inchid ochii si retraiesc acea zi ca si cum ar fi fost azi...timpul ne invata sa traim cu dorul de ei in suflet...stiu ca ea e in inima mea si cat timp traiesc ea va trai prin mine...te pup Mari,dna.Lili imi este dor de dvs.....

Madalina spunea...

Dar daca intr-o zi nu mai ai taria de a te ridica si a merge mai departe sau pur si simplu nu mai vrei?Eu una asta simt,vreau sa stau jos, sa nu mai ma ridic,nu mai am tarie sa nerg mai departe fara surioara mea.Imi e prea greu si imi lipseste enorm de mult.
Inca o poezie care imi incalzeste sufletul!

Madalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Frumoase si incurajatoare versuri !Multumim Marilena ca in aceste zile grele pentru mine ,pentru Narcisa ,tu nu ne uiti!Si mie mi-e dor de tine Narcisa ,de noi toate care-am fost aici ...Va imbratisez cu sufletul pe toate !
cu drag,Lili

Narcisa spunea...

Madalina,inteleg ceea ce simti,am trecut prin toate aceste etape ale durerii...si eu am avut zile cand nu mai puteam...viata nu mai avea rost pt mine,daca printr o minune imi venea sa zambesc ma simteam vinovata...stiu ca acum nimic si nimeni nu iti poate alina durerea,dorul,dar crede ma va veni o zi cand vei realiza ca nimic din ceea ce faci nu o poate aduce inapoi...stii?ea iti simte durerea,gandeste te ca ii faci rau...ea vrea sa te stie bine,doar asa sufletul ei isi va gasi odihna,incearca si fi tare pt ea ,da?pup.

Narcisa spunea...

Dna.Lili ma bucur ca sunteti bine,va port in sufletul si gandul meu in fiecare zi din viata mea,va imbratisez puternic.

Madalina spunea...

Va multumesc pentru cuvintele de incurajare.Stiu ca toti cei care au trecut prin durerea pierderii unei persoane dragi au simtit sau inca simt ceea ce simt si eu.Dar imi este foarte greu.Vedeti dumneavoastra,eu nu mai vorbeam cu ea dar speram ca intr-o zi ne vom impaca,speram sa am destul timp sa putem recupera tot ce am pierdut.
Nu pot inca sa accept si nici sa inteleg de ce D-zeu a luat-o pe ea.Nu pot sa cred ca nu mai e,ca nu o s-o mai vad sau ca nu voi mai avea ocazia sa o imbratisez,sa ii spun ca o iubesc si ca imi pare rau ca nu am fost langa ea cand a avut nevoie.

Narcisa spunea...

Inteleg...durerea este mult mai mare pt ca a plecat fara sa va vorbiti...stiu ca tu ai regrete si ca acum ,indiferent ce ti ar face ai lasa o doar sa o sti langa tine,gandul ca nu mai poti da timpul inapoi sa indrepti ceea ce era gresit intre voi te macina...te inteleg,dar nu mai poti face nimic...decat sa te rogi pt sufletul ei,fii sigura ca ea te a iertat pt orice,te iubeste si vegheaza asupra ta,iart o si tu la randul tau si mai intai de toate iarta te pe tine insuti,doar asa iti vei regasi linistea sufleteasca.Ea te aude de acolo de sus,vorbeste cu ea,roag o sa iti dea un semn...vei vedea ,vei simti...crede ma.Stie ca o iubesti,nu te gandi ca e suparata,acolo durerea,intristarea,suspinul nu mai exista.Si eu am o sora mai mare,poate nici la noi nu este totul roz...dar indiferent de ceea ce ne spunem sau facem stim ce insemnam una pt cealalta,pup,D-zeu sa iti mangaie sufletul si sa iti dea putere.

Madalina spunea...

Am vorbit cu ea inainte sa moara.m-a anuntat o verisoara si m-am dus la ea.Am reusit sa ne spunem cateva cuvinte,i-am spus ca o iubesc,ca mi-a fost dor de ea dar...Nu a fost deajuns.Si inca nu pot sa cred ca nu mai e.Si nu pot sa ma iert ca nu am fost langa ea cand a avut nevoie,cand si-a pierdut copilasul printr-un avort spontan cand era gravida in 6 luni jumatate.Nu pot deocamdata!

Madalina spunea...

Am scris pe 17 decembrie ,,scrisoare catre sora mea" si cu ajutorul doamnei Mari am postat-o pe site.Nu stiu daca ati citit-o dar acolo am scris o parte din ceea ce simt.

Narcisa spunea...

Am citit...timpul le rezolva pe toate...

Madalina spunea...

Nu te lasa invins...si lupti!dar pana cand?primesc doar lovituri,vin una dupa alta.intai surioara mea,acum matusa mea care in unele clipe mi-a fost ca o mama.Astazi s-a dus si tanti Gigela,asa cum ii spuneam noi,dupa o lupta cu cancerul de 13 ani.
Pana cand sa lupti?!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace.
Acum nu mai esti singura,Alica!