20 februarie 2010

Sa o ajutam pe Alexia


Un strigat disperat al unei mame ,o mana intinsa dupa ajutor,o speranta...
Ne imaginam durerea din sufletul Sabinei,durerea sa iti vezi copilul suferind si disperarea ca nu il poti ajuta.Ce poate fi mai dureros ? Sa te uiti la suferinta copilului tau si sa nu i-o poti alina pentru ca ai nevoie de mai multi bani...
Din nefericire ne confruntam cu tot mai multe cazuri si povesti de acest gen.
Ne uitam la fetele acestor ingerasi,la ochii lor care ne privesc asteptand protectia noastra si ajutor.
Sa incercam din putinul nostru sa o ajutam pe Alexia,sa o sprijinim pe Sabina acum cand are foarte mare nevoie de noi.Sa o incurajam si sa dam mai departe povestea ei.
Stim cu totii ca ar trebui sa ne insotim postul cu milostenie.Probabil ca nu intamplator povestea aceasta a ajuns acum la noi.
Puteti trimite o incurajare familiei sau puteti vedea actele medicale aici:
http://alexiamariapintea.blogspot.com/2010/02/povestea-mea_16.html

Durerea unei mame


Ma numesc Sabina si am o fetita; Alexia Maria, nascuta pe 21 septembrie 2005, prin cezariana, pozitia fiind transversa. Nota la nastere 10 - 2950grame - 51cm.
La nastere a fost diagnosticata cu displazie luxanta de sold. Am inceput sa facem kinetoterapie de la 2 luni de viata, purta 2 pampers.
La un an cand sa o punem in picioruse am observat ca tine piciorusele "strambe" si in interior foarte mult. A trebuit sa ajungem la un neurolog si ne-a dat un diagnostic cumplit tripareza spastica (membrele inferioare si mana stanga). Atunci a inceput calvarul pentru noi! Am umblat in spitale doctori ... pe la 2 ani a facut luxatie de sold si ni s-a spus ca trebuie sa o operam .
Inainte de a o opera, facea o febra zi si noapte dupa nurofen, paracetamol. Ne-am internat la Victor Babes unde am stat 3 saptamani, pentru investigatii amanuntie. A racit in spital si i s-a prescris un antibiotic intravenos Azitromicina de la care a facut un soc anafilactic. A fost cumplit ... am crezut ca o pierd atunci!I s-au invinetit buzele si a inceput sa dea ochii peste cap. M-a intarit Dumnezeu cum ma intareste de fiecare data si am luat-o in brate cu tot cu perfuzie si am iesit pe hol urland cat ma tineau plamanii ... au pus-o la oxigen si peste noapte si-a revenit. Mi-a fost foarte teama deoarece prima data medicii au crezut ca este o cunvulsie iar Alexia NU are voie sa faca convulsii. Febra pentru care ne internasem pana la urma nu s-a gasit o explicatie , toate analizele fiind bune.
Am fost la neurolog si ni s-a spus ca este o febra centrala si va trece cu timpul....(aceasta febra facand-o numai vara de la caldura).
Am incercat in toamna si a inceput sa faca infectii urinare repetate ... medicii care trebuiau sa o opereze deja ne stiau .. si ne spuneau sa mergem noi cand este bine sa nu ne mai programam
In sfarsit in 25 noiembrie 2009 am reusit prima operatie pe (Tenotomie de aductori) Inghinal 2 incizii micute.A stat in ghips cu bara intre picioare 1 luna .
In ianuarie 2010 am reusit sa facem urmatoarele operatii: una la sold si 2 la picioare jos la tendoane; inca este in ghips de la sold in jos si sta numai culcata .
Este o fetita extrem de curajoasa, nu plange de durere deloc, se joaca, este normala... nu ma asteptam sa fie asa cuminte ...
Am fost la control pe 3 februarie si urmatoare internare pentru operatie va fii pe 22 februarie.
Am mare nevoie de ajutorul vostru .. oricat de putin ar fii, Alexia va avea nevoie de recuperari foarte multe si nu mai am cum sa ma descurc.
Pana acum mi-a fost rusine nu am indraznit dar pana la urma cel mai important este ca Alexia SA MEARGA, pentru asta am nevoie de voi ... chiar si 1 leu este bine venit. Am sa incerc sa ma inscriu si la o fundatie sa pot primi cei 2 % dar este foarte greu sa te inscrii am fost de vreo 2-3 ori cu Alexia la o fundatie (nu vreau sa dau numele) si mi-a spus ca nu are nimic .. este un platfus .... dar copilul meu nu merge! ...
Momentan ni s-a recomandat de catre neurolog sa mergem la o clinica particulara in Bucuresti sa facem macar 2-3 sedinte pe saptamana de kinetoterapie ,sedinta fiind de 150 lei,si ne va da si o lista cu anumite sanatorii din tara , dupa ce vom termina cu operatiile.

Va multumesc din suflet !

Cei care doresc sã o ajute pe Alexia sa mearga , o pot face printr-o donatie în contul deschis la Banca ING
RO48INGB0000999901741488(RON)- ING Bank -Sucursala Obregia -Bucuresti

Pintea Sabina

15 februarie 2010

Timp avem,depinde de noi cum il irosim!

Va propun sa va opriti putin din activitatile voastre.Apasati butonul „pauza”...
Uitati pentru o clipa de sefi,de plata la utilitati,de neajunsuri,de rutina zilnica...
Imaginati-va sau mai bine iesiti la o plimbare pe strada si observati oamenii...Nu aveti senzatia ca va aflati in mijlocul unui furnicar?Intr-un film dat pe repede in care numai voi va miscati cu incetinitorul?
Ne miscam de cele mai multe ori ca niste robotei ,sa nu uitam totusi nu suntem ca ei
Avem nevoie de cate o pauza pentru a ne putea incarca bateriile si fiecare o face in felul sau...
Relaxati-va si bucurati-va de frumos...
Si pentru ca suntem la inceput de post va cer iertare tuturor!

13 februarie 2010

Copii de la Asociatia PRO VITA Giurgiu,stau in frig


„O problemă stringentă cu care se confruntă copiii și mamele de la Asociația Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, și tot de atunci au început micuții să răcească. Lemnele Asociației sunt puține, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie. Facem apel către toți cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau reșouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obținerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anunță a fi geroasă. Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvoința dumneavoastră. Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii și mamele Asociației, iar noi vă mulţumim anticipat. Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească, Preot Ştefan Valentin.”


Am preluat de pe blogul lui Isabelle apelul parintelui Valentin in speranta ca noi cei care suntem aproape de ei ii putem ajuta cu ceva.Copii se afla acum in Slobozia,in grija parintelui Valentin Stefan


Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077
Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu
CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302
Conturi deschise la BCR – Giurgiu
RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001
EURO: RO12RNCB0145098349640002
Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)
Blogul PRO VITA Giurgiu
http://provitagiurgiu.wordpress.com



sursa: http://isabellelorelai.wordpress.com/

10 februarie 2010

Donald Zolan




Donald Zolan este un artist
American recunoscut pentru
Picturile sale reprezentand
copii in diferite ipostaze.

Lucrarile lui celebreaza copilaria cu
Inocenta, iubirea, visele si bucuriile ei.

Viata de dincolo de moarte

Gheorghe Ungureanu, de 64 ani, din Iasi, a suferit un infarct in timp ce mergea pe strada. Pina la sosirea ambulantei si acordarea ajutorului de urgenta, omul a intrat in stop cardio-respirator si, practic, functiile vitale au incetat timp de 30 minute, in ciuda tuturor incercarilor de resuscitare. De fapt, omul a fost in moarte clinica, si nici macar medicii nu au crezut ca isi va mai reveni. Barbatul a povestit ce a simtit in acele clipe, si nimic din cele intimplate nu i-a stirnit teama. "La un moment dat am simtit ca plutesc. Nu vedeam nimic, dar auzeam un zumzet usor, de voci indepartate. Era foarte placut si, atunci cind am simtit ca sint tras inapoi, am incercat sa ma impotrivesc, pentru ca nu-mi doream sa revin. Totusi, n-am mai putut sa ma opun si, deodata, am inceput sa disting figuri si sa aud clar sunete. Apoi a venit si durerea", ne-a spus barbatul. Pentru el, cele 30 minute au trecut ca o singura clipa, iar odata revenit la viata, organismul a inceput sa functioneze de parca n-ar fi fost in moarte un timp atit de lung. ... si de reintoarcere la copilarie

Cea de-a doua intimplare a fost traita tot de un barbat ce a intrat in stop cardio-respirator dupa o interventie complicata pe inima. Neculai Constantin (62 ani, din Bucuresti) a fost operat la Iasi, pentru ca medicii din Capitala nu-si asumau responsabilitatea interventiei foarte complicate. Dupa ce a fost operat, in urmatoarele trei zile, barbatul a intrat de cinci ori in stop cardio-respirator, iar de fiecare data, timpul scurs pina la revenire a fost de ordinul minutelor. El a povestit ca a trait clipe placute, in care s-a reintors la copilarie si si-a reintilnit parintele mort. "Am simtit ca trec printr-un tunel si, dupa ce l-am strabatut foarte repede, am ajuns in satul natal. Acolo, pe imasul de linga casa, era tatal meu, care nu parea mirat ca ma vede. In schimb, eu am fost fericit de intilnire, pentru ca stiam ca tata murise de multi ani, si adesea mi-era dor de el. Dupa ce ne-am imbratisat, am vorbit mult si i-am povestit ce facusem in ultimul timp. Apoi am simtit ca tunelul ma cheama inapoi si mi-am luat ramas bun, dupa care m-am trezit pe patul de spital, inconjurat de medici", ne-a marturisit barbatul. Experienta s-a repetat inca o data, ca o continuare a primei intimplari: "A doua oara, tata mi-a spus sa plec cit pot de repede, pentru ca nu a venit inca timpul sa ramin alaturi de el. L-am ascultat, am strabatut tunelul si apoi am simtit ca viata revine".

Vis sau transcendenta Indiferent de trairile celor care au relatat astfel de episoade, in realitate, viata de dupa moarte nu a putut fi demonstrata stiintific. Si asta pentru ca stiinta poate evidentia doar fenomene ce pot fi masurate sau corelate cu faptele cunoscute. In consecinta, nu exista studii serioase care sa demonstreze ca cele povestite de oamenii aflati in moarte clinica sint reale, dar nici care sa le infirme


sursa:Evenimentul Regional al Moldovei

Un pensionar si-a lãsat ciroza “dincolo”

Un pensionar bucurestean a fost în ultimii ani subiectul unui sir de întîmplãri de-a dreptul incredibile pentru medicii care l-au tratat. Bolnav de cirozã hepaticã, Stefan Achim a fost internat în 1998 la Spitalul Fundeni, de unde însã medicii l-au externat la scurt timp, dîndu-i maximum sase luni de trãit. Anul acesta însã, bãrbatul si-a sãrbãtorit cea de a 72-a aniversare, sãnãtos tun. Mai mult, Achim sustine cã a trãit si experienta NDE, fiind convins cã doar în urma celor ce i s-au întîmplat cît timp creierul sãu încetase sã mai functioneze mai este acum în viatã.

“Abia mã externasem din spital si zãceam în pat, acasã”, îsi începe Achim povestirea. Pensionarul bucurestean spune cã era singur în camerã, cînd, dintr-odatã, lîngã el a apãrut o umbrã neagrã. “A apãrut apoi o luminã albã, frumoasã, cu un contur de fiintã umanã, care a alungat umbra si m-a luat de mînã. Am ajuns într-un tunel îngust, dar luminos. Pluteam prin el, iar senzatia care mã încerca este de nedescris. Mã simteam atît de bine, atît de fericit, atît de împlinit, cum nu mã mai simtisem vreodatã. Am ajuns apoi la o poartã, în fata cãreia lumina ce mã însotea mi-a spus: “Nu! E prea devreme. Întoarce-te înapoi!””povesteste Achim. Pensionarul spune cã s-a trezit imediat dupã ce i s-a spus sã se întoarcã. “Lîngã pat era sotia mea. Stãtea în genunchi si se ruga cu o lumînare aprinsã în mînã. Crezuse cã am murit”, spune pensionarul. Stefan Achim spune cã s-a ridicat din pat imediat dupã ce si-a revenit si de atunci a început sã se simtã mai bine. A început un tratament naturist cu ceaiuri si a tinut un regim alimentar sever, iar dupã aproape doi ani toate simptomele cirozei i-au dispãrut. “Acum nu mã mai tem de moarte”, încheie Achim.



sursa: Evenimentul Zilei