Gheorghe Ungureanu, de 64 ani, din Iasi, a suferit un infarct in timp ce mergea pe strada. Pina la sosirea ambulantei si acordarea ajutorului de urgenta, omul a intrat in stop cardio-respirator si, practic, functiile vitale au incetat timp de 30 minute, in ciuda tuturor incercarilor de resuscitare. De fapt, omul a fost in moarte clinica, si nici macar medicii nu au crezut ca isi va mai reveni. Barbatul a povestit ce a simtit in acele clipe, si nimic din cele intimplate nu i-a stirnit teama. "La un moment dat am simtit ca plutesc. Nu vedeam nimic, dar auzeam un zumzet usor, de voci indepartate. Era foarte placut si, atunci cind am simtit ca sint tras inapoi, am incercat sa ma impotrivesc, pentru ca nu-mi doream sa revin. Totusi, n-am mai putut sa ma opun si, deodata, am inceput sa disting figuri si sa aud clar sunete. Apoi a venit si durerea", ne-a spus barbatul. Pentru el, cele 30 minute au trecut ca o singura clipa, iar odata revenit la viata, organismul a inceput sa functioneze de parca n-ar fi fost in moarte un timp atit de lung. ... si de reintoarcere la copilarie
Cea de-a doua intimplare a fost traita tot de un barbat ce a intrat in stop cardio-respirator dupa o interventie complicata pe inima. Neculai Constantin (62 ani, din Bucuresti) a fost operat la Iasi, pentru ca medicii din Capitala nu-si asumau responsabilitatea interventiei foarte complicate. Dupa ce a fost operat, in urmatoarele trei zile, barbatul a intrat de cinci ori in stop cardio-respirator, iar de fiecare data, timpul scurs pina la revenire a fost de ordinul minutelor. El a povestit ca a trait clipe placute, in care s-a reintors la copilarie si si-a reintilnit parintele mort. "Am simtit ca trec printr-un tunel si, dupa ce l-am strabatut foarte repede, am ajuns in satul natal. Acolo, pe imasul de linga casa, era tatal meu, care nu parea mirat ca ma vede. In schimb, eu am fost fericit de intilnire, pentru ca stiam ca tata murise de multi ani, si adesea mi-era dor de el. Dupa ce ne-am imbratisat, am vorbit mult si i-am povestit ce facusem in ultimul timp. Apoi am simtit ca tunelul ma cheama inapoi si mi-am luat ramas bun, dupa care m-am trezit pe patul de spital, inconjurat de medici", ne-a marturisit barbatul. Experienta s-a repetat inca o data, ca o continuare a primei intimplari: "A doua oara, tata mi-a spus sa plec cit pot de repede, pentru ca nu a venit inca timpul sa ramin alaturi de el. L-am ascultat, am strabatut tunelul si apoi am simtit ca viata revine".
Vis sau transcendenta Indiferent de trairile celor care au relatat astfel de episoade, in realitate, viata de dupa moarte nu a putut fi demonstrata stiintific. Si asta pentru ca stiinta poate evidentia doar fenomene ce pot fi masurate sau corelate cu faptele cunoscute. In consecinta, nu exista studii serioase care sa demonstreze ca cele povestite de oamenii aflati in moarte clinica sint reale, dar nici care sa le infirme
sursa:Evenimentul Regional al Moldovei
2 comentarii:
Este atat de simplu si de clar incat nici nu are rost sa comentez.
Sa nu uitam ca "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma".
Asa cum un graunte de porumb este ingropat si el putrezeste dar rasare un vlastar, tot asa si sufletul care se inalta din corpul putrezit.
Exista viata dupa moarte, exista in primul rand un Dumnezeu!
Sunt de acord cu tine Remember,exista viata dupa moarte...totusi noi cei ramasi aici incercam dupa puterile noastre sa facem fata durerii...pentru noi aceasta despartire de cei dragi este dureroasa...Traim doar cu speranta ca ne vom reveadea...Dumnezeu sa ne ajute!
Trimiteți un comentariu