E uimitor...Viata ti se poate schimba total intr-o secunda,cand nici nu te gandesti.
Privesti totul de undeva de sus ca si cum nu ai fi tu acela,ca si cum urmaresti un film tragic si vrei sa se termine.
La inceput intervine negarea"nu este adevarat";"Nu mi s-a intamplat tocmai mie".
Dar timpul trece si odata cu el realizezi ca nu mai vine.Iti vine sa tipi,dar dramul de luciditate pe
care il mai ai,te face sa gandesti ca nu e bine.Oamenii sunt cu ochii pe tine...
Prioritatile in viata ti s-au schimbat.Te gandesti la toate lucrurile citite dar neaplicate si deci
IROSITE
Incepi sa ai regrete...dar prea tarziu...
Daca ai fi stiut ,ai fi petrecut mai mult timp in doi, ai fi spus mai des "te iubesc";daca....
E primul cuvant pe care refuzi sa-l mai pronunti"daca".
Ce mai poti face?Inca nu stiu...E drept ca viata ta merge inainte dar jumatate din inima ta a plecat odata cu el...
Au trecut noua luni de la accidentul in care mi-am pierdut sotul,dar pentru mine timpul parca a stat in loc si totul a fost ieri.
Am invatat de la el ca trebuie sa fiu optimista,sa-i incurajez pe cei din jur,sa imi stabilesc o lista de idealuri pe care sa incerc sa le ating ,ca totul pe lumea asta are o rezolvare...
Mai putin moartea,ii spun eu acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu