Persoana in doliu este asaltata de o multitudine de emotii care desi “normale” pot conduce la un doliu complicat in functie de cum le experimenteaza.
TRISTETEA este cel mai comun sentiment care apare in timpul doliului.Nu este obligatoriu ca ea sa se manifeste prin plans.Multe persoane incearca sa blocheze tristetea desfasurand excesiv diferite activitati.Evitarea indelungata a simtirii tristetei poate conduce la un doliu complicat.
FURIA este o emotie frecvent simtita care produce multe sentimente de confuzie.Aceasta furie are doua surse:
a)vine dintr-o frustrare legata de faptul ca nu se putea face nimic pentru a preveni moartea si
b)vine dintr-o experienta regresiva care apare dupa pierdere si se manifesta prin dificultatea de a trai fara acea persoana.Riscant in ceea ce priveste furia este intoarcerea ei spre propria persoana,ajungandu-se la dezvoltarea unei depresii severe sau chiar comportamente suicidare.
VINOVATIA apare de obicei legata de evenimente sau ceva ce a fost neglijat in perioada apropiata pierderii:”nu l-am dus la spital mai repede”, “trebuia sa fiu mai bun cu el”
ANXIETATEA poate varia de la un usor sentiment de insecuritate la un atac de panica puternic.Cu cat este mai intensa si mai persistenta anxietatea cu atat sugereaza o reactie anormala.Anxietatea este generata fie de frica persoanei ca nu se vor descurca singuri,fie este relationata de constietizarea propriei vieti.
SENTIMENTUL SINGURATATII este foarte frecvent la persoanele care au pierdut un sot sau o sotie.Desi se simt foarte singuri,multe vaduve nu ies din casa pentru ca se simt in siguranta acolo.
OBOSEALA ce poate fi experimentata ca apatie,poate fi neplacuta pentru persoanele care sunt foarte active.De obicei aceasta se poate autolimita,daca nu-poate fi un semn al depresiei.
Exista o serie de emotii perfect normale care apar in functie de caracteristicile pierderii.De exemplu”sentimentul de usurare”apare deseori daca persoana care a murit a suferit foarte mult inainte.
SENTIMENTUL DE AMORTEALA ,raportat ca lipsa emotiilor este deseori experimentat la inceputul procesului de doliu,imediat dupa ce au aflat de moarte.O explicatie ar fi faptul ca exista atat de multe emotii,incat daca le-am permite sa devina constiente ar fi coplesitor,astfel amorteala reprezinta o protective fata de acestea.
Despre manifestarile doliului in cazul copiilor puteti citi aici http://www.cdppsi.ro/files/Procesul%20de%20doliu%20-%20implicatii%20pentru%20copii.pdf
Ioana Agachi
Centrul pentru Dezvoltare Personala, office@cdppsi.ro
6 comentarii:
Dupa ce treci prin toate aceste etape ale doliului,se instaleaza acel sentiment(amagitor)de asteptare ...a celui drag disparut ceeace reprezintatot o protectie. Desi am petrecut multe nopti citindu-ti si recitindu-ti acest blog,abia aseara am indraznit sa-ti scriu ...Desi durerile noastre sunt diferite ,sunt totusi dureri!!! Multumesc ca existi!...
E adevarat,esti constient ca nu mai vine dar il astepti...ai senzatie ca e plecat undeva si se va intoarce...
Iti multumesc pentru ca mi-ai scris,mesajele primite de la voi imi confirma ca ceea ce am facut nu a fost in zadar...
Strang aici tot ce gasesc in legatura cu acest subiect,tocmai pentru ca voi sa intelegeti ca este normal tot ceea ce simtiti.Eu m-am confruntat cu multe intrebari la care nu am avut raspuns atunci si mi-a fost teribil de greu sa ma trezesc singura,fara sa stiu daca mai sunt intreaga mintal sau nu...
Nu ezitati sa imi spuneti ce simtiti,pentru ca cei care vin dupa noi vor primi poate de aici putin ajutor...
Si este minunata terapia prin scris,fie ca o faceti aici sau pe un jurnal personal,va eliberati de tensiunea acumulata si va mai usurati putin sufletul destul de incercat...
Da terapia prin scris e de mare ajutor... Eu nu reusesc sa comunic cu cineva si sa simt ca ma intelege cu adrevarat asa ca "ma confesez" caietului meu de suflet care nu ma judeca, doar tace si asculta.. Doliul... nu constientizez faza in care ma aflu acum la 4 luni de la moartea tatalui meu, sunt pea multe sentimente (unele contradictorii) si prea multe ganduri! Uneori simt ca e "ok" alteori simt ca inca e parca un vis din care trebuie sa ma trezesc! Uneori simt ca m-am impacat cu ideea alteori simt ca as vrea sa fug undeva departe, protejata de tot si de toti! E groaznic de greu si doare groaznic de tare.. Uneori ma intreb si eu ca fiica mea de 6 ani: Chiar nu o sa-l mai vad niciodata?!! Si imediat apoi ma cuprinde un sentiment de disperare. Alteori il visez ca ma mangaie si ma trezesc cu senzatia ca mi-a trimis un mesaj de bine, ca ii este bine acolo unde e si ca e langa mine! Doamne cum as fi vrut sa nu cunosc aceste zile!!! Poate ma chinui singura dar vreau sa traiesc aceste sentimente cat se poate de intens ca altfel parca nu as regreta si nu as suferi dupa el!! ...ma ajuta sa vorbesc, sa ma descarc asa cu riscul de a fi judecata! Multumesc ca m-ati lasat scriu ce simt.
Draga Tuchi,aici poti veni oricand aici spunand ce simti...noi intelegem aceste sentimente contradictorii pentru ca simtim la fel,aici nimeni nu te judeca,dimpotriva povestind tot ce simtim (in afara de sentimentul de usurare ,de descarcare sufleteasca) intelegem ca este ceva firesc,ca si altii simt la fel...
Cu ideea ca nu ii vom mai avea langa noi ne vom impaca ,insa acele sentimente de asteptare(ii asteptam sa vina de undeva),dorinta de a-i intalni in vis pentru ca astfel ne amagim ca ii simtim aproape,ideea ca este un cosmar si ne vom trezi,ca nu poate fi adevarat...toate acestea revin...
Este cumplit de greu..Logica iti spune una iar sufletul toate celelalte sentimente amestecate...si uneori ajungi sa te intrebi ce este normal?
Te imbratisez si te mai astept aici...
Da, pt asta am si ales sa citesc si sa scriu aici ca sunt oameni ca mine ce au trait asemenea situatii mai mult sau mai putin diferite.... Oameni care cauta un raspuns, o mangaiere sau pur si simplu o descarcare...
Poate intr-o zi am sa trimit un e-mail cu povestea mea/povestea tatalui meu (cand o sa am puterea) ca poate asa, stiu eu?... ajut pe cineva! Cred ca toti care am trait asa o nenorocire de a pierde pe cinava drag am purecat mai apoi net-ul in cautarea unor raspunsuri sau a unor situatii similare (eu asa am ajuns aici).
Acum doresc tuturor taria de a trece peste aceasta zi de comemorare a celor dragi plecati dintre noi, spun taria ca pentru mine a fost foarte greu sa ma duc ieri la cimitir sa aranjez mormantul tatalui meu, am ratrait clipele grele si am simtit din nou durerea de a constientiza ca el chiar nu mai este si ca el e cel pe mormantul caruia aranjez flori si aprind lumanari.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti si sa-i aiba in paza!
Noi cei care indraznim sa scriem aici trecem prin aceeasi durere,poate ca odata cu trecerea timpului ne obisnuim cu ea,dar nu cred ca dispare...Am zile cand datorita activitatilor cotidiene ma gandesc mai putin la ea si zile cand simt ca ma doboara...
Astept povestea ta Tuchi,o voi posta pe acest blog si sa fii convinsa ca ii va ajuta si pe altii...Stiu ca aici poposesc mult mai multi decat cei care au curaj sa lase impresii si stiu ca pe unii ii ajuta...
Daca noi nu ne ajutam intre noi,nu ne intelegem,cu atat mai putin altii din afara o vor face...Lumea te compatimeste o zi,o saptamana,o luna...dupa care isi imagineaza ca totul este normal,a trecut...
Trairile noastre sunt altele,pentru noi dorul devine tot mai mare,ne simtim tot mai singuri si mai neintelesi...Pana si cei apropiati ar dori sa ne vada veseli,ne straduim ca in prezenta lor sa aratam altfel decat simtim...
Te imbratisez si sunt alaturi de tine...
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Trimiteți un comentariu