20 decembrie 2010

Calin-o viata dedicata circului







Calin a fost acrobat.A lucrat 30 de ani la Globus in Bucuresti.Era pasiunea vietii lui.S-a imbolnavit acum 8 ani de ciroza.Fiind singur, nu a pus mare pret pe sanatate.Ficatul lui s-a deteriorat de tot, si medicii nu au mai avut ce sa faca.Eu am intrat in viata lui pe ultima suta de metrii.Dar ne stiam demult.Ne-am daruit atat iubire incat azi am senzatia ca nu mai am aer suficient...L-am iubit atat de mult incat as fi vrut sa schimb locul cu el.Si m-am rugat la Dzeu sa nu ma lase sa traiesc mult si sa ma duca la el.Si-a dedicat intreaga viata, circului.Daca stateai de vorba cu el iti dadeai seama ca locul lui este intr-o arena .Era amuzant si avea o calcura in priviri pe care nu am intalnit-o la nimeni.Iubea oamenii si animalele si se gandea in primul rand la altii.
Inchid ochii si vad un clown imbracat cu hainuta verde si nasucul rosu care imi zambeste din ceruri.Ajuta-ma Doamne, sa inteleg de ce!

Daca ar fi sa scriu cateva randuri despre el as scrie:,,Calin -file de poveste si o viata inchinata Circului!''
Corina

16 comentarii:

mariperijoc spunea...

Corina,cuvintele tale sunt cele mai potrivite pentru a descrie furtuna din sufletul tau...
Sunt convinsa ca acel "clown cu nasucul rosu" iti zambeste de sus si este foarte mandru de tine...
Dumnezeu sa il ierte pe Calin si tie sa iti dea putere si liniste sufleteasca!

Steliana spunea...

Iti impartasesc durerea pentru ca si eu am pierdut o fiinta draga ,iti doresc multa
putere si sanatate pentru a putea merge mai departe.Principal este sa-i transmiti numai ganduri bune si sa nu il dai uitarii niciodata.

Narcisa spunea...

Corina,chiar daca nu ma crezi acum,vei vedea ca incet,incet,vei realiza ca indiferent ce facem inapoi nu-i mai putem aduce...vei invata sa traiesti cu durerea in suflet,vor fi zile bune dar si zile in care vei simti ca nimic nu mai are rost fara persoana iubita...trebuie sa fi tare,pt.el...te pup si gandeste-te ca durerea ta o simte si el...asa se zice...si banuiesc ca nu vrei ca el sa sufere nu?

Anonim spunea...

Ce trist...o viata traita ptr. a aduce bucurie oamenilor,o frumoasa poveste de dragoste intrerupta brusc si un gol imens lasat in sufletul tau ...!Dar povestea voastra nu s-a sfarsit aici Corina,ea va continua prin amintirile frumoase ce le vei pastra vesnic ,prin rugaciunile(atat de necesare)ce le vei face ptr.el si prin tot ce vei face tu ptr. sufletul lui.Iar la intrebare pe care ti-o pui tu(si pe care mi-am pus-o si eu ani la rand dupa ce mi-am pierdut unicul copil)"de ce?" exista un singur raspuns:Dzeu ii ia la el pe cei buni.Este greu ,este foarte greu sa te obisnuiesti cu gandul ca cel drag nu mai este langa tine si sa te impaci cu durerea si dorul, dar trebuie sa-ti aduni puterile si sa mergi mai departe ,convinsa fiind ca de undeva de sus Calin te invaluie cu caldura si bunatatea lui!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Iar tie Corina ,Dumnezeu sa-ti dea putre si luciditate sa mergi mai departe.
te imbratisez cu drag,Lili

Corina spunea...

Aici nu sunt de acord, Dzeu, nu-i ia la el pe cei buni!El nu se bucura si nu este egoist; atunci cand moare cineva el sufera mult.
Atat a fost drumul lui aici pe pamant!Eu asa ma consolez.Daca credem ca Dzeu ia la el oamenii buni, inseamna ca da dovada de un egoism feroce.Dar nu!El si-a jertfit unicul fiu, deci este de un altruism pe care nu-l va egala nimeni, niciodata.
Acum cred ca exista o forta mult mai mare decat noi.Sa ma ajute dzeu sa fiu sanatoasa, si sa-mi pot duce viata asa ..cumva..sa trec peste durerea asta care ma sfasie si sa pot trai cu ea.Acum cateva luni, credeam ca viata incepe la 41.Acum cred ca s-a sfarsit.Va multumesc si sunt alaturi de voi, marilena, Narcisa, steliana, Lili care v-ati facut timp ptr mine si ati scris.Pe Calin nu-l voi uita niciodata, asa ceva nu poti uita , ramane cu mine de-a pururi prin dragostea lui pe care in ultimele lui luni mi-a daruit-o la atata intensitate,,asa cum stia el sa daruiasca .Dzeu sa-l odihneasca!

mariperijoc spunea...

Noi toate simtim ca viata noastra s-a terminat Corina,nu este asa insa...se pare ca noi am mai ramas pe aici,nu stim de ce...dar El stie...mai avem cate ceva de facut...
trebuie sa ne obisnuim sa traim cu tot ce purtam acum in suflet...
Dumnezeu sa il odihneasca pe Calin,pe toti cei adormiti,iar noua sa ne dea putere!

Corina spunea...

Ai dreptate!Nu s-a terminat!E grea crucea cateodata dar oare ce e usor in viata asta?
E important si cum iti duci necazul.Cateodata ma simt depasita cu totul..
Poate sunt altii care sufera infinit mai mult decat mine, SUNT ALATURI DE EI CU TOT SUFLETUL MEU!
Este cumplita moartea!Esti neputincios in fata ei.
,,Viata merge inainte''-e cel mai greu lucru pe care-l pot lua in considerare.Cum merge?
Viata inseamna sa ai langa tine fiintele dragi, fara ele ce viata e?
Ma rog la dzeu sa ne dea putere noua, tuturor persoanelor incercate de tragedii, sa ne putem duce viata in continuare..

mariperijoc spunea...

Draga mea ,cred ca toti trecem prin astfel de momente...Daca astazi gasesti putina forta ,te agati de ceva sa poti merge mai departe ,maine o vorba in vant te poate darma si te lungeste la pamant...Sper ca aici sa fie cineva care ne va intinde o mana la nevoie,sau sa o putem intinde si noi uneori...
Dumnezeu sa ne ajute!

Narcisa spunea...

Corina,noi,treptat,vom realiza ca cu sau fara voia noastra viata merge inainte...dar niciodata nu va mai fi la fel,cursul vietii noastre sa schimbat,a luat o alta intorsatura odata cu pierderea celor dragi noua,indiferent de realizarile noastre,de ce bucuri vom avea,nu ne vom simti implinite,vom privi mereu in urma si durerea va ramane in sufletele noastre cat timp vom trai pe acest pamant.Am auzit ca atata timp cat ii pastram vii in sufletele noastre ei vor fi cu noi...noi nu trebuie sa renuntam la ei ca ei sa poata sta cu sufletul langa noi...Te pup,te imbratisez si te astept sa mai vorbim,comunicarea face minuni....dar nu cu oricine cred eu,nu?

Corina spunea...

Da, ai dreptate Narcisa!NU CU ORICINE.Eu cred ca cei care au gasit acest blog din intamplare sau altfel sunt persoane greu incercate la un mom dat in viata lor.Si am devenit f sensibili.Dar asta nu e un lucru rau, dimpotriva!A fi sensibil e o calitate.Calin a scos din mine o parte a mea care nu credeam ca exista.Am devenit mai buna.Cel putin asa ma vad..El era cel mai tolerant om cu putinta si mai sensibil.Il admiram si-l intrebam cum de este posibil sa existe atata bunatate intr-un om.Si radea...
,,asa sunt eu iubirea mea..''raspundea
Si atunci cum sa nu plangi, cum sa nu te intrebi de ce?

Narcisa spunea...

Te inteleg,imi imaginez ce este in sufletul tau,stiu ca iti este foarte greu fara el,ca simti ca nu mai ai motivatia de a zambi,de a te bucura,de a trai...simti ca viata ta e in deriva acum si poate nici nu vrei sa revi la normal pt.ca acel normal nu mai exista pt.noi nu?am spus-o si ma repet niciodata nu vom mai fi ce-am fost...durerea imensa isi lasa ampreta pe noi si viata nu va mai fi la fel...fii tare Corina,pt.tine,pt.el...amintirile sunt numai ale tale si nimeni nu ti le va putea lua vreodata....te pup

mariperijoc spunea...

Probabil ca ei au aparut in calea noastra o perioada pentru a ne ghida...a ne arata o cale pe care trebuie sa o urmam ,a scoate la iveala din noi anumite sentimente...si cand si-au terminat misiunea au plecat spre alte spatii...au evoluat...
Eu m-am schimbat si cred ca noi toate am simtit asta ca de acum am devenit alte persoane...
Sa le multumim ca pentru o perioada au facut parte din viata noastra si ne-au inconjurat de iubire...si tot in numele iubirii pe care le-o purtam sa ii facem sa fie mandrii de noi!

Anonim spunea...

Nu,Corina,viata ta nu s-a sfarsit acum ci doar s-a "oprit"ptr. un timp...ca apoi dupa ce amintirile se vor aseza iar durerea si dorul isi vor ocupa locul lor in suflet,vei simti ca traiesti si mergi mai departe...De ce?Ptr. ce?...iti vei raspunde in timp incercand sa te agati de ceva...ceva care sa dea un sens vietii tale.O frumoasa poveste de dragoste au trait-o si copii mei(baiatul si nora)...iar dupa tragedie nora mea plangand spunea:Doamne ,daca aveam o singura amintire urata despre Alin sau daca ar fi ridicat macar o data un deget spre mine ,poate acum mi-ar fi fost mai usor ,dar asa...cum sa pot trece ...cum sa pot uita?...Si... incet,incet,timpul a trecut,iar viata (cu voia sau fara voia noastra-cum spunea Narcisa )a mers mai departe...s-a refugiat in munca departe de tara,departe de noi (care ne traim propria drama)si ...chiar daca dupa 5ani i-a aparut in cale cineva care incearca sa-i fie alaturi,ea tot nu-l poate uita pe Alin.O dovedeste prin intrebarea care mi-o pune cand mai intra pe mess:ce mai este pe la Alin pe la mormant?,o dovedeste prin florile trimise ptr.el de Pasti,o dovedeste prin frumosul felinar trimis acum de Craciun pe care scria"ptr. bunul si neuitatul meu Alin"...
Iarta-ma, Corina ca am facut aceasta paranteza povestindu-ti un crampei din viata noastra,dar am vrut sa-ti arat ca incet ,incet te vei linisti ,vei gasi un drum ,un sens in viata ,insa nimeni si nimic nu-ti va putea lua ce ai mai de pret:Amintirile tale cu,Calin.
Acum comunica mult Corina,deschide-ti sufletul -chiar daca se zice ca noi cei indurerati nu suntem o companie placuta -,plangi daca simti nevoia si roaga-te!Roagate ptr. tine, roaga-te ptr. sufletul lui Calin!Rugaciunea iti v-a aduce acea impacare si liniste sufleteasca de care ai atata nevoie acum!
te imbratisez cu drag,Lili

corina spunea...

Va multumesc mult de tot.Ieri a fost ziua fetitei lui.Si din toata inima mea i-am trimis o mica atentie.M-am rugat la dzeu sa faca cumva sa primeasca pachetul chiar de ziua ei.Si ce credeti?
Chiar l-a primit!
Ieri am plans de bucurie.Si acum cred ca exista dzeu.Cateodata ma indoiam.Dar de acum sunt sigura.Acum stiu ca mai ramane ceva dincolo de moarte.Dar nu e usor de supravietuit pentru cei care raman aici.E greu ca nu pot ajunge la cimitir cand doresc.E departe de mine.Si acum e si iarna.
Lili, Narcisa, Mari., va doresc multa sanatate, UN AN MAI BUN, putere sa depasiti necazurile, toleranta, alinare...La multi ani!

mariperijoc spunea...

Dumnezeu este mereu alaturi de tine draga mea...Numai El ne ajuta sa suportam durerea...
Ma bucur ca ai avut parte de o bucurie si ca esti alaturi de o fata care si-a pierdut tatal si sufera la randul ei...
Iti doresc tot binele din lume,multa putere si liniste sufleteasca!

Anonim spunea...

Am avut onoarea de al cunoaste si de a lucra la Circul Variete Arena condus de el.
Un om extraordinar din toate punctele de vedere. Iar cand am auzit vestea ca a plecat dintre noi , pentru cateva minute am vazut negru in fata ochilor. O mare pierdere in randul artistilor si celor care l-au cunoscut!
Dumnezeu sa-l ierte!
Nu te vom uita niciodata!