6 decembrie 2010

Mama

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plangand toata noaptea.


Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.

I-ai multumit fugind cand ea te chema.


Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.

I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.


Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.

I-ai multumit colorand masa din sufragerie.


Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.

I-ai multumit sarind in prima balta.


Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.

I-ai multumit strigand nu merg.


Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.

I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.


Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.

I-ai multumit scapand-o in poala.


Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.

I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.


Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.

I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.


Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.

I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.


Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.

I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.


Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.

I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.


Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.

I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.


Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,

I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.


Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.

I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.


Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.

I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.


Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.


Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.

I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.


Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.

I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"


Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.

I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"


Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.

I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.


Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.

I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.


Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.

I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!


Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.

I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.


Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.

I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"


Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.

I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.



Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.

I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.


Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.


Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.


Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.


Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.


Pentru ca nu ai decat o singura mama in toata viata ta.



sursa :E-mail

8 comentarii:

Praf de Stele spunea...

Foarte impresionanta aceasta postare ! Parca pana pe la jumatatea ei imi regasesc copiii ! Daca nu te superi si imi permiti am s-o preiau si eu in viitorul apropiat

mariperijoc spunea...

O tineam undeva stocata prin E-mail,nu ma induram sa o sterg pentru ca este foarte adevarata...m-am hotarat sa o postez si pentru voi.Poti prelua tot ce vrei de aici,nu ma deranjeaza...

Anonim spunea...

..."Mama,doar mama ,fara a fi datoare
Iti da tot ce-n suflet are.
Mama,doar mama,uitand parca de sine,
Ea traieste doar prin tine.
Mama doar mama,gaseste alinare ,
Stie cand ceva te doare,
Mama...doar mama..."
(Marius Teicu si Corina Chiriac)
Celor care inca mai aveti mama,Iubiti-o si pretuiti-o cat mai este timp,mangaiati-o si lasati-va mangaiati caci veti duce dorul acestor mangaieri!Si nu uitati sa va rugati :
..."Sa-i dai Doamne sanatate,
Cat pe pamant o mai trai,
Si de dureri sa o tii departe,
In anii care vor veni!..."
(Aurel Tamas -Mama)
Lili

mariperijoc spunea...

Asa este Lili,parintii nostrii sunt foarte importanti...dar din nefericire prinsi in viteza cu care ne traim viata nu le spunem acest lucru si ajungem poate prea tarziu...sa regretam.Ne e greu sa ne oprim si sa le spunem cat ii pretuim si ii iubim.
Dumnezeu sa-i tina sanatosi pe parintii mei pe care ii iubesc si ii pretuiesc enorm,pe toata familia,prietenii si cunoscutii mei si pe voi toti!

Narcisa spunea...

Of,cat adevar in aceste cuvinte,eu ma rugam zilnic sa ia D-zeu ani din viata mea sa-i dea mamei,dar in ultima seara nu stiu ce ma facut sa zic asta,dar am zis Doamne,indura-te de mama,iart-o si faca-se voia Ta....si sa facut...indiferent ce bucurii si ce persoane dragi ai langa tine,nimeni si nimic nu se compara cu mama....mama e cea mai scumpa si sfanta persoana pe pamant,e unica,dar multi nu realizeaza acest lucru,eu ascult mereu melodia mama cantata de parintele Marius Ciprian Pop,ma bucur ca ati mai intrat dna.Lili,v-am simtit lipsa...sarut-mana

Anonim spunea...

Da,e frumos acest cantec Mama interpretat de parintele Ciprian.Si eu m-am gandit la tine Narcisa!te pup copile si ma rog ptr. linistea ta .Multumim si tie Marilena ptr.intelegerea si dragostea ce o ai fata de noi ! Te-am descoperit din primavara lui 2009(eu intru zilnic pe blogul "Daruind vei dobandi"si asa am ajuns la tine)dar nu am avut curaj sa scriu si sa-mi expun durerea ,gandind ca sunt atatea mame in situatia mea si nu o fac...
Ma bucur ca ai parinti, sa te bucuri de ei, dar mai presus de toate sa te bucuri de copii tai care-ti motiveaza viata!Le meriti din plin pe toate ptr. ca esti o fata inteligenta si buna!
cu mult drag Lili

mariperijoc spunea...

Draga Lili ,sunt convinsa ca sunt foarte multe persoane intr-o situatie asemanatoare cu a noastra,stiu ca sunt multi cei care citesc dar nu comenteaza pe acest blog...iti trebuie curaj sa o faci...te temi ca vei fi judecat de ceilalti.
Eu am vrut sa avem un loc al nostru in care sa ne sprijinim si sa ne impartasim durerea...De foarte multe ori am crezut si eu ca nu mai gandesc limpede,ca mintea imi joaca feste...Unii ma condamna pentru ceea ce fac aici...Insa in ultima vreme discutand cu fiecare dintre voi am inceput sa cred ca o picatura de "bine" tot fac...
Eu cred ca numai in acest fel,discutand...spunand tot ce avem pe suflet ne putem ajuta...sigur ca depinde de noi,sunt persoane care o fac dupa ani...
Dupa ce mi-am pierdut copilul ani de zile nu am putut discuta acest subiect..in primul rand nu ma asculta nimeni(cei din familie considerau ca trebuie sa uit),iar eu simteam ca ma doare prea tare...
Iti multumesc ca esti aici cu noi,ca tu ca si Narcisa le raspundeti celor care "vin" alinandu-le astfel cat de putin suferinta...
In astfel de momente conteaza foarte mult sa simti ca cineva iti este aproape,iar noi cei care am trait aceste stari le si intelegem...
Dumnezeu mi-a dat niste parinti minunati,care au facut totul pentru copii lor si care sunt alaturi de noi,mi-a mai dat si doi copii la fel de speciali care sunt ratiunea mea de a merge mai departe...dar totusi mai lipseste cineva...

mariperijoc spunea...

Internetul asta...am raspuns la comentarii si vad ca acum nu mai sunt,asa ca incerc sa o fac din nou...
Draga mea Lili,stiu ca in situatia noastra sunt multi...tocmai de aceea am deschis acest blog...Iti trebuie curaj sa scrii ceea ce simti(te temi ca lumea te va judeca...oare nu ne judeca ea fiecare miscare?)insa cu siguranta te ajuta pe tine si pe cei care citesc,nu au curaj sa vorbeasca dar constata ca sunt si altii care simt la fel...
Sigur ca suntem unici si trairile noastre sufletesti sunt diferite,insa faptul ca am trecut printr-o pierdere ne face sa intelegem starea celuilalt si sa ne dorim sa ii aducem putina alinare stiind ca doare...
Si eu am fost judecata pentru ce fac aici,uneori chiar de mine...aveam impresia ca mintea imi joaca feste si cei din jur au dreptate cand imi spun ca nu trebuie sa continui,insa vorbind cu fiecare dintre voi am inteles ca un strop de "bine" tot fac si ca intentia mea se concretizeaza...
Iti multumesc tie si lui Narcisa pentru cuvintele voastre minunate ,pentru ca sunteti alaturi de cei care "vin".Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va ajute sa va alinati putin durerea alinand la randul vostru pe alti indurereati...
Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru parintii pe care mi i-a dat,care au facut totul pentru noi si ne-au arata din plin dragostea lor si pentru copii mei minunati care sunt ratiunea mea de a merge mai departe...
Am ajuns sa va astept comentariile la fiecare caz nou,va multumesc pentru ca sunteti aici!