Multumim pt.cuvintele frumoase,pt.tot ce faci pt.noi cei indurerati ce-am poposit pe blogul tau si am gasit intelegere si liniste...tot ce ne doresti,D-zeu sa-ti intoarca inzecit,pt.ca meriti tot ce e mai bun si mai frumos pe aceasta lume...pe mine m-ai ajutat enorm,ai reusit in 2 luni ce altii nu au putut in 10,dar acum iti spun din suflet ingerul meu....am clacat iar...si simt ca nu mai am putere sa lupt...a avut dreptate Ioana,starea mea incepe sa dauneze familiei...nu-mi pot reveni,sunt absenta total iar sotul a inceput sa-mi reprose-ze,fac tot ce pot dar...nu stiu cum sa ies din starea asta,am nevoie de ajutor...cineva mi-a zis nu plange prea mult dupa ce ai pierdut,ca e posibil sa pierzi si ce mai ai inca....ajutati-ma va rog!sunteti singurul meu sprijin....
M-am regasit in poem si l-am ,,reintalnit'' si pe Calin. Narcisa, draga mea, nu este o rusine sa suferi.Fiecare are nevoie de timpul sau propriu de jale. Nu exista retete miraculoase!Tu tb sa intelegi. Am mai scris intr-un mesaj ca eu mi-am pierdut mama cand aveam 22 de ani.Crezi ca mi-am revenit repede? Nu! Acum 4 luni l-am pierdut pe Calin in care -mi pusesem toata speranta mea. Cine a zis ca trebuia sa-ti treaca repede? Daca iti vine sa plangi, ..plangi!Suntem oameni, nu ne putem programa sentimente, frustrari..si alte reactii..Prin ce treci tu e normal.Te pup
Si eu sunt de aceeasi parere Narcisa,trebuie sa iti gasesti un mod de a te descarca...Nu cred ca cineva a spus sa nu plangi pentru ca nu ai avea voie,daca simti nevoia poti sa plangi sa te descarci...ti s-a spus sa incerci sa iti stapanesti lacrimile gandindu-te la mama ta...Imagineaza-ti ca este langa tine,crezi ca vrea sa te vada plangand si suferind?? Cei din jurul tau ar trebui sa inteleaga aceste stari,stiu ca este greu...ca uneori oamenii gandesc a trecut un an,gata...a trecut totul...dar nu inteleg ca poate acum dorul devine tot mai mare... Noi suntem aici Narcisa,ne poti spune tot ce simti...sau pur si simplu poti sa scrii un jurnal,o scrisoare...orice... Probabil faptul ca in ultima vreme nu ai mai vorbit cu cineva,nu ai mai spus deschis tot ce ai pe suflet te-a adus in aceasta stare... Te rog sa nu uiti ca nu te judeca nimeni,desi fiecare traieste durerea in felul sau,aici esti inteleasa si ascultata...Nimeni nu te judeca,nu te condamna...probabil ca nu stim sa ne exprimam corect gandurile uneori...sa ne ierti pentru asta!
Si noi iti multumim ca existi prietena draga, Marilena!Sa-ti dea Dumnezeu linistea si pacea ce ne-o aduci tu noua,si mai presus de toate sa te bucuri de frumoasele tale fete!
Narcisa draga,nu am mai avut ocazia sa comunicam (fiind eu dusa de val)dar asa cum tu ma rugai ca un copil(ce mult imi place acest cuvant!)sa ma intaresc si sa nu mai plang,te rog si eu acum ca o mama,aduna-ti puterile si hai sa mergem mai departe...Plangi daca simti nevoia , striga, spune-ti durerea aici,caci aici are cine te asculta,dar...nu te mai inchide in tine...comunica.Noi suntem aici... te pup pe frunte, copile zbuciumat. Lili
Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine,mi-ati aratat inca o data ca nu sunt singura,va am pe voi,mamele mele adoptive si prietenele mele de suflet...sunt mai binisor...orice problema sau suparare o am ma afecteaza mai mult ca de obicei si cad...dar mi-ati intins mana si incet ma voi ridica...va multumesc,as merge intr-o padure sa strig,sa urlu,sa plang pana nu mai am putere,sa ma descarc,fara a ma vedea cineva....as pleca undeva departe...sa ma linistesc...sunt confuza,derutata,trista...va multumesc pt.tot,sarut-mainile.
Draga mea Narcisa, indraznesc sa fiu si eu langa tine sa-ti spun poate un cuvant de alinare. Du-te undeva unde poti urla si plange in hohote in nestire sa te descarci. Ajuta uneori, eu am facut asta (eram singura, plangeam si scriam in caietul meu de suflet cand parca ceva ma sufoca si imi venea, cum zici tu, sa urlu si asa am si facut. suna ciudat dar o energie negativa m-a lasat atunci). Stii eu nu am voie sa plang in fata nimanui, nu in fata mamei ca o intristez si pe ea, nu in fata fratelui ca el e mai rece, nu in fata fetitei mele ca e mica si nu ma intelege, iar sotul mi-a spus in fata lui sa nu plang ca nu ma ajuta, asa ca am invatat sa ma descarc singura, cand pic sa ma ridic singura si cand nu mai pot, tot singura sa ma incurajez. Asa v-am cunoscut si pe voi, MULTUMESC . Asa ca draga mea ai si tu ca noi toate momente slabe care tot trec odata si-odata! Te pup, curaj si credinta!!
Multumesc mult pt.cuvintele de incurajare,te pup Tuchi si stiu ca,cu ajutorul vostru voi reusi,pt.ca stiu ca aici voi gasi mereu intelegere si cuvinte care sa-mi aline sufletul atunci cand cei de langa mine....nu pot intelege starea mea,te pup.
11 comentarii:
Mesajul tau transmis cu atata daruire pentru noi sa se intoarca si spre tine ,prietena
noastra sfatuitoare .
Multumim pt.cuvintele frumoase,pt.tot ce faci pt.noi cei indurerati ce-am poposit pe blogul tau si am gasit intelegere si liniste...tot ce ne doresti,D-zeu sa-ti intoarca inzecit,pt.ca meriti tot ce e mai bun si mai frumos pe aceasta lume...pe mine m-ai ajutat enorm,ai reusit in 2 luni ce altii nu au putut in 10,dar acum iti spun din suflet ingerul meu....am clacat iar...si simt ca nu mai am putere sa lupt...a avut dreptate Ioana,starea mea incepe sa dauneze familiei...nu-mi pot reveni,sunt absenta total iar sotul a inceput sa-mi reprose-ze,fac tot ce pot dar...nu stiu cum sa ies din starea asta,am nevoie de ajutor...cineva mi-a zis nu plange prea mult dupa ce ai pierdut,ca e posibil sa pierzi si ce mai ai inca....ajutati-ma va rog!sunteti singurul meu sprijin....
M-am regasit in poem si l-am ,,reintalnit'' si pe Calin.
Narcisa, draga mea, nu este o rusine sa suferi.Fiecare are nevoie de timpul sau propriu de jale.
Nu exista retete miraculoase!Tu tb sa intelegi.
Am mai scris intr-un mesaj ca eu mi-am pierdut mama cand aveam 22 de ani.Crezi ca mi-am revenit repede?
Nu!
Acum 4 luni l-am pierdut pe Calin in care -mi pusesem toata speranta mea.
Cine a zis ca trebuia sa-ti treaca repede?
Daca iti vine sa plangi, ..plangi!Suntem oameni, nu ne putem programa sentimente, frustrari..si alte reactii..Prin ce treci tu e normal.Te pup
Si eu sunt de aceeasi parere Narcisa,trebuie sa iti gasesti un mod de a te descarca...Nu cred ca cineva a spus sa nu plangi pentru ca nu ai avea voie,daca simti nevoia poti sa plangi sa te descarci...ti s-a spus sa incerci sa iti stapanesti lacrimile gandindu-te la mama ta...Imagineaza-ti ca este langa tine,crezi ca vrea sa te vada plangand si suferind??
Cei din jurul tau ar trebui sa inteleaga aceste stari,stiu ca este greu...ca uneori oamenii gandesc a trecut un an,gata...a trecut totul...dar nu inteleg ca poate acum dorul devine tot mai mare...
Noi suntem aici Narcisa,ne poti spune tot ce simti...sau pur si simplu poti sa scrii un jurnal,o scrisoare...orice...
Probabil faptul ca in ultima vreme nu ai mai vorbit cu cineva,nu ai mai spus deschis tot ce ai pe suflet te-a adus in aceasta stare...
Te rog sa nu uiti ca nu te judeca nimeni,desi fiecare traieste durerea in felul sau,aici esti inteleasa si ascultata...Nimeni nu te judeca,nu te condamna...probabil ca nu stim sa ne exprimam corect gandurile uneori...sa ne ierti pentru asta!
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu iubirea si bunatatea Sa fara margini, sa-ti trimita putere , pace si bucurie in suflet.
Cu drag , te imbratisez.
Multumesc Rodica,te asteptam...
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
Si noi iti multumim ca existi prietena draga, Marilena!Sa-ti dea Dumnezeu linistea si pacea ce ne-o aduci tu noua,si mai presus de toate sa te bucuri de frumoasele tale fete!
Narcisa draga,nu am mai avut ocazia sa comunicam (fiind eu dusa de val)dar asa cum tu ma rugai ca un copil(ce mult imi place acest cuvant!)sa ma intaresc si sa nu mai plang,te rog si eu acum ca o mama,aduna-ti puterile si hai sa mergem mai departe...Plangi daca simti nevoia , striga, spune-ti durerea aici,caci aici are cine te asculta,dar...nu te mai inchide in tine...comunica.Noi suntem aici...
te pup pe frunte, copile zbuciumat.
Lili
Va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine,mi-ati aratat inca o data ca nu sunt singura,va am pe voi,mamele mele adoptive si prietenele mele de suflet...sunt mai binisor...orice problema sau suparare o am ma afecteaza mai mult ca de obicei si cad...dar mi-ati intins mana si incet ma voi ridica...va multumesc,as merge intr-o padure sa strig,sa urlu,sa plang pana nu mai am putere,sa ma descarc,fara a ma vedea cineva....as pleca undeva departe...sa ma linistesc...sunt confuza,derutata,trista...va multumesc pt.tot,sarut-mainile.
Draga mea Narcisa, indraznesc sa fiu si eu langa tine sa-ti spun poate un cuvant de alinare. Du-te undeva unde poti urla si plange in hohote in nestire sa te descarci. Ajuta uneori, eu am facut asta (eram singura, plangeam si scriam in caietul meu de suflet cand parca ceva ma sufoca si imi venea, cum zici tu, sa urlu si asa am si facut. suna ciudat dar o energie negativa m-a lasat atunci). Stii eu nu am voie sa plang in fata nimanui, nu in fata mamei ca o intristez si pe ea, nu in fata fratelui ca el e mai rece, nu in fata fetitei mele ca e mica si nu ma intelege, iar sotul mi-a spus in fata lui sa nu plang ca nu ma ajuta, asa ca am invatat sa ma descarc singura, cand pic sa ma ridic singura si cand nu mai pot, tot singura sa ma incurajez. Asa v-am cunoscut si pe voi, MULTUMESC . Asa ca draga mea ai si tu ca noi toate momente slabe care tot trec odata si-odata! Te pup, curaj si credinta!!
Multumesc mult pt.cuvintele de incurajare,te pup Tuchi si stiu ca,cu ajutorul vostru voi reusi,pt.ca stiu ca aici voi gasi mereu intelegere si cuvinte care sa-mi aline sufletul atunci cand cei de langa mine....nu pot intelege starea mea,te pup.
Trimiteți un comentariu