Povestea mea seamana cu toate cele publicate ,are aceeasi durere,si acelasi dor imens ce creste zi de zi ...iar sufletul devine atat de fragil ...ca si simpla adiere de vant il razbate si-l poarta intr-o lume a tristetii si a singuratatii convins ca soarele nu va mai rasari niciodata.
Pana nu demult eram o familie fericita...noi .(.parintii) aici la tara ,iar copiii(,fata si baiatul) la scoala in galati...Weekendul si vacantele uneau intreaga familie...asteptam sa vina vinerea sa petrecem cu totii sfarsitul de saptamana...Ultima vacanta a lui Cosmin ,in care si-a sarbatorit majoratul (pe 9 iulie) si in care si-a luat si bucuros permisul de conducere...a trecut foarte repede...nu am simtit cele trei luni cum au trecut ..ca a si inceput un nou an scolar...ultimul an de liceu ...concomitent cu plecarea Cristinei in Anglia pentru un loc de munca..
Deodata inceputul scolii a separat iar intreaga familie:baiatul la Galati ...Cristina in Anglia si noi aici la tara...
Prima saptamana de scoala ...cu multa tristete in suflet...avea sa aduca dupa ea TRAGICA DESPARTIRE ...Era weekend si Cosmin era venit acasa....Era sambata dupa amiaza si isi astepta 2 colegi de clasa din Galati sa vina cu masina sa stea impreuna sambata si duminica sa se intoarca cu totii la Galati...Au iesit sambata seara in oras,s-au intors aproape de miezul noptii ..le-am dat sa manance(noi nu ne culcasem ca aveam musafiri)apoi s-au dus la culcare .S-au trezit aproape de pranz ...(lui Ionut ii placea sa doarma la noi ...ca zicea ca e liniste la tara,,,iar George venea pentru prima data)..si zicand ca se grabesc sa ajunga in Galati ..nu au mai stat nici sa manance ..l-au luat si pe Cosmin si au plecat...Duminica 19 septembrie 2010 ...Mai aveau doar 19 km pana in Galati....Martorii spun ca depaseau o Dacie Logan de culoare alba ,care nu s-a asigurat si a intrat si ea in depasirea masinii din fata...Ionut ..vrand sa evite coliziunea cu Dacia Logan...a tras stanga ""furandu-l""marginea drumului..De aici ...a pierdut controlul volanului...vrand sa se redreseze ..nu a putut...intrand intr-un copac de pe marginea drumului...singurul copac de pe o distanta de 400 m...Crud.,nepasator ..si nemilos ...Dacia Logan ,,singura vinovata de producerea accidentului ..si-a vazut de drum...fara sa opreasca ,,,disparand fara urma si fara ca cineva sa ii ia numarul....Ionut si Cosmin au decedat pe loc ,iar George dupa o coma profunda si suferinta in spital ,se intoarce acasa dupa aproape 3 luni cu destule sechele...
Ce a urmat ..cu greu pot descrie in cuvinte.....Copilul meu ...pe 19 sept 2010..a plecat pentru totdeauna...sufletul lui bland ,bun si cald...era undeva,,,,nu stiu unde...ca de atunci il strig... dar nu ma aude...il caut dar nu il gasesc..il astept.... dar nu vine ...nu mai vine...Of...cata intristare si durere...nu exista durere mai mare ca asta,.nu exista foc mai mistuitor decat asta.....nu exista dor mai mare decat dorul asta...dorul de baiatul meu....Fruntea si obrazul inghetate ..le sarutam pentru ultima oara....As fi vrut sa ma asez langa el sa-l incalzesc poate isi revine la viata... sa -i dau inima mea....sa fiu eu in locul lui...si el sa fie in viata....Strigam la toata lumea ca -l vreau inapoi ...dar degeaba ....nimic nu era posibil din toate astea...ochii lui nu se vor mai deschide ...vocea lui nu o voi mai auzi-o ...niciodata ..niciodata nu voi mai auzi spunand""ce faci mama?''toate gandurile astea imi umpleau sufletul cu cea mai sumbra tristete..mi-e inima franta de dor si durere....Scriu si tastele joaca in fata ochilor...sunt din ce in ce mai putin vizibile caci inaintea lor cad lacrimi ...lacrimi de dor nesfarsit ...Pe 19 februarie se implinesc 5 luni...
Bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l faca ingerasul LUI..
Nuti
20 de comentarii:
Sunt cu sufletul alaturi de tine Nuti,Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe Cosmin si sa ii dea lumina vesnica!
dumnezeu are grija de el si el tine aproape de el pt a acum este copilul lui .este intr-o lume frumoasa, buna si plina de iubire.
Citesc si plang...E adevarat Nuti,nu exista durere mai mare si dor mai mistuitor!...M-am regasit in sfarsitul povestirii tale ...si eu incercam sa-mi incalzesc baiatul si eu astept sa se deschida usa si sa apara in prag dar...raman doar cu amintirile ...
Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia sa pe Cosmin!
Iar pe tine Nuti,Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti linisteasca sufletul greu incercat!
Lili
Iti impartasesc durerea mai ales ca cel
mai puternic dintre sentimente este dragostea
de mama pentru puiul ei,cand destinul ni-l smulge de langa noi, un copil este de neanlocuit.Se spune tot mai des ca noi ne
alegem modul cum vom parasi viata de pe pamant
si atunci, nu ne ramane draga Nuti,decat sa le respectam optiunea sa-i iubim in continuarte, sa-i cinstim si sa ne rugam neincetat pentru ei.
Dumnezeu sa-i tina in sanul lui Avram pe toti copiii care au plecat "IN MAREA CALATORIE".
Citesc,ma uit la poza lui si lacrimez ...trist,nu-mi gasesc cuvintele sa va pot mangaia sufletul...sunt alaturi de dvs.fiti tare,D-zeu sa-l odihneasca in pace,si dvs.sa va dea liniste sufleteasca si putere de a suporta dorul si durerea imensa....
Sfasietor...de dureros...nimic nu se compara cu durerea unei mame care isi pierde puiul...cum sa fie posibil asa ceva...sa-ti ingropi propriul copil...
Accidentul baiatului tau seamana mult cu accidentul sotului meu...si la el vinovatul de fapt a scapat fara ca cineva sa-i retina nr masinii...erau 2 pusti...si martorul care mi-a povestit ce s-a intamplat pentru ca era chiar in spatele masinii conduse de sotul meu mi-a spus clar ca nu doreste sa fie implicat intr-un eventual proces si ca nu v-a veni sa depuna marturie...mi-a spus numai mie asa...ca sa stiu ce s-a intamplat...Si uite asa, in acte sotul meu este singurul vinovat pentru producerea accidentului...
Si poate e momentul aici sa povestesc un vis pe care l-a avut sotia colegului sotului meu (care era cu el in masina in momentul accidentului si care a decedat odata cu el)la cateva luni dupa accident: l-a visat pe sotul ei ca venise acasa si isi cauta de zor buletinul si cand l-a intrebat la ce ii trebuie sotul ei i-a spus ca trebuie sa se duca la politie sa declare ca Susu (asa ii spunea el sotului meu)nu este vinovat pentru accident si o ca o sa vedem asta cand o sa iasa actele. Nu stiu la ce s-o fi referit (daca e sa ma gandesc ca a vrut sa ne transmita un mesaj)pentru ca atunci cand au iesit actele evident vinovatul era sotul meu. Nici pe mine nu m-au tinut nervii sa intru intr-un proces cu statul roman sa demonstrez ca sotul meu nu a fost vinovat...atata timp cat singurul martor mi-a spus clar ca el nu doreste sa-si piarda timpul pe usile tribunalului ...si nici nu stiu pentru cine mai conteaza...
Imi pare rau pentru pierderea suferita...fara cuvinte...Dumnezeu sa-l odihneasca...
Probabil ca acest comentariu nu isi are locul aici,dar nu cunosteam aceste amanunte legate de accidentul lui Dan...
Nu are rost sa va tocati nervii prin salile de Tribunal,nu foloseste la nimic...
La noi s-a spus clar de toata lumea ca sotul meu care era la volan nu este vinovat de accident,ca nu ar fi avut cum sa evite impactul...nici nu cred ca si-a dat seama ce l-a lovit...
Si am fost implicati intr-un proces cu cel vinova,proces care dureaza si acum...si in care tot noua ne sunt rascolite ranile,in care tot noi suntem acuzati,in care cel vinovat afirma indignat ca si familia lui a suferit,ca si el a suferit ...
Si care sunt convinsa ca nu ne ajuta cu nimic...Tot ce mi-as dori,sa ni-i aduca inapoi nu se mai poate...Ce rost mai are acest proces?
http://www.youtube.com/watch?v=ISNKnvD_2FM
"Am in suflet un dor greu, dorul de fratele meu, de copilaria noastra si de casa parinteasca.Drumul vietii ne desparte, fiecare in alta parte, dar cat de departe am fi, noi la fel ne vom iubi."
Cand ascult aceasta melodie ma trec o mie de fiori.Dorul este uneori atat de mare incat te duce la a mai avea putin "de a-ti pierde mintile".E cumplit cum ti se poate schimba viata radical, cum tot ce a fost atat de deosebit cu Cosminel, nu au ramas decat niste amintiri care aprofundeaza dorinta de a mai "exista macar o data", o imbratisare, un zambet,un sarut, o vorba buna, discutii lungi si interminabile in completare cu replica "Hai la somn, mai vorbim si maine!", momente in care ne bucuram de fiecare clipa din viata, momente in care radeam fara oprire,momente de negociere cine sta la calculator, momente de a imparti mesele si lista ar putea sa duca la nesfarsit, ca au fost atatea lcruri deosebite, ce acum reprezinta doar "hrana" de zi cu zi, de a putea fi puternic si mereu cu capul sus.Ce vreau sa subliniez este ca nu inteleg de ce oamenii buni trebuiesc luati? Cu atata durere si cu toate astea, promit fratiorului meu ca va fi cel mai mandru de acolo de la ingerasi de surioara lui,si il asigur ca mama plina de durerea pe care nu o pot exprima in cuvinte, "il asculta pe Cosminel" si lupta, si este cea mai puternica mama din lume.Deci draga mami meu minunat, te iubesc enorm de mult, si fruntea sus pentru Cosminel, care e pretutindeni cu noi, sa ne adunam fortele eu,tu si tatu, si sa facem pasi marunti cu incredere, intelepciune si curaj.Exista doar bariera asta de lumina din ceruri intre noi si Cosminel, in rest e peste tot cu noi, sunt sigura de asta, ba mai mult,simt!Putere!Esti o mama extraordinara, tot ce sunt azi sau sper sa devin iti datorez doar tie.Dumnezeu sa-l odihneasca pe ingerasul nostru!
Pace si odihna vesnica pentru fiul d-voastra !
Dumnezeu sa va mangaie sufletul indurerat si atat de incercat , sa va dea multa putere si alinare.Singurul lucru care il mai putem face acum este sa ne rugam pentru cei plecati , pastrand in mintea si memoria noastra toate amintirile si clipele frumoase petrecute impreuna....si sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea putere de a trai cu aceasta durere in suflet...si intr-o zi , cand vom pleca de pe acest pamant ne vom reintalni cu cei dragi.
Va imbratisez cu toata compasiunea si intelegerea .
O mama la fel de greu incercata si indurerata.
printre lacrimi citesc randurile voastre si le simtit ca niste soapte tremurande ,blajine si mangaietoare...va imbratisez cu drag si va multumesc pentru compasiune... bratele mele intinse catre voi...timide...va darui acceasi caldura pe care o simt si eu de la voi ...numai ca "'aripile mele"" acum sunt asa de frante ca sangereaza tarandu-se pe pamant de 5 luni de zile...iar ochii mei sunt zi de zi izvor de lacrimi...
Iar tie ,iubita mea fetitza,iti voi darui toata dragostea ...si in fiecare zi voi avea grija sa va spun cat de mult va iubesc...pe tine ..aici pe pamant ..iar pe Cosmin acolo sus in cer....
Catina ,nu pot sa nu lacrimez citind gandurile si framantarile tale...Tu i-ai ramas mamei tale si trebuie sa ii fii alaturi,sa o sprijini...sa va uniti in durerea voastra pentru a reusi sa mergeti mai departe ...
Si tu draga Nuti ai grija de fiica ta,care sufera la fel de mult ca si tine si pe care o ai aproape...iar Cosmin va priveste surazand si va trimite aceeasi dragoste pe care v-a purtat-o pe pamant...
Dumnezeu sa va dea putere si lui Cosmin lumina vesnica!
Citesc si plang....plang pentru tine Nuti si pentru fetita ta.Si pentru Cosmin care a plecat odata cu Calin, in septembrie 2010.
Va imbratisez si daca as putea v-as tine in brate sa plangem impreuna.
Dzeu sa va dea multa putere...
5 luni de cand inimioara ta a incetat sa mai bata...de cand sufletelul tau a plecat in calatoria fara sfarsit si fara intoarcere...unde e Doamne copilul meu drag??cu umilinta ...te rog...trimite-l in vis....sa-l mai imbratisez macar o data...sa-mi treaca de dor....
zbor lin ingerasul meu drag!!!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu sa il ierte pe Cosmin si voua sa va dea putere!
D-zeu sa-l odihneasca in pace,citesc si simt durerea din cuvintele dvs.imi imaginez dorul din sufletul dvs.si va inteleg perfect...D-zeu sa va aline sufletul scumpa doamna,sa va ajute sa va gasiti linistea sufleteasca...sunt alaturi de dvs.cu gandul si o rugaciune pt.ingerasul dvs.frumos....
http://www.youtube.com/watch?v=GBGaloOxNkU&feature=autoplay&list=QL&index=4&playnext=2
si inca o zi, si inca o zi, si tot mai grea!
Catina nu pot decat sa te imbratisez,sunt alaturi de tine cu gandul si cu sufletul...
Imi dau seama ca dorul devine tot mai mare...iar cuvintele noastre sunt prea mici...nu pot alina...
Frumoasa melodie,Cosmin de acolo de sus iti zambeste,el stie tot ce este in sufletul tau...
Imi poti trimite pe e-mail tot ce vrei sa publicam in memoria lui...
Sunt aici de fiecare data cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva,te ascult suflet drag.
Dumnezeu sa iti dea putere si lui Cosmin viata vesnica!
http://www.youtube.com/watch?v=mikudzy6Ddo
Multumesc din suflet.Iata ca e 2 noaptea si nu ma prinde somnul.Sunt convinsa ca imi zambeste, ca e mandru de mine cand fac ce trebuie, ca "mi-ar spune" vreo doua cand "cad"..dar ce sa-i facem sufletului? ne doare lipsa, si dorul devine tot mai mare pe zi ce trece.A trecut jumatate de an de cand nu mi-am imbratisat fratele si parca nici acum nu realizez crunta realitate.Dumnezeu sa-i pazeasca sufletelul minunat!a fost deosebit si parca tot imi vine sa folosesc prezentul..off!
Catina,cred ca toti ramanem cu urmari...la mine au trecut aproape tri ani si am in continuare probleme cu somnul ...si am si eu momente cand imi spun ca nu e adevarat...nu mai stiu care este realitatea..e greu de spus in cuvinte ce simti...
Cosmin categoric este mandru de tine,el va iubeste si vrea sa va vada fericiti...sigur ca noi nu putem fi asa dar cel putin sa luptam sa nu ne lasam prada disperarii...
Am citit pe undeva ca este bine sa folosim "prezentul",mentinem legatura cu ei...
Dumnezeu sa fie cu toti cei adormiti!
Trimiteți un comentariu