3 iulie 2012

Calatoria unei mame prin doliu

6 comentarii:

mariperijoc spunea...

Multumim voluntarilor Asociatiei "Exista viata dupa doliu" care au facut posibila traducerea si ne-au pus la dispozitie acest material

Steliana spunea...

Iar eu iti multumesc ca nI l-ai pus la dispozitie ,l-am preluat si eu pentru a citi si reciti de cate ori va fi nevoie.
Te imbratisez cu drag1

NUTI spunea...

Acceptare?greu cuvant/Sa-l inteleg si sa-l infrunt/In plus,stiu bine ca-i nedrept../Mie mi-e clar,NU POT S=ACCEPT!!

Narcisa spunea...

Cred ca nu exista durere mai mare pt o mama decat cea de ati pierde copilul...pt o mama,sensul de a trai este copilul ei,prin el traieste,respira...iar daca copilul dispare,oare mai are vre-o mangaiere?trist...inteleg durerea chiar daca nu sunt inca mama...va imbratisez scumpele mele doamne si ma rog ca bunul D-zeu sa va dea putere ...

Lili spunea...

Ai dreptate Narcisa ,nu exista durere mai mare ca cea pricinuita de moartea copilului(si cand este si singurul...!!!).Odata cu Alin ,am ingropat Tot...viata mea...prezentul, viitorul,tot...traind prin trecut ,prin amintiri ...dar traind,traind pentru ca trebuie.Chiar daca azi par un om normal,eu ma simt ca un "mort"printre cei vii...
Acceptare?...accept doar faptul ca nu pot schimba nimic ,in rest...amagire...

Corina spunea...

Sunt cu sufletul tuturor de pe blog, voi cele ati pierdut ceea ce ati avut mai scump pe lume, Marilena, Nuti, LILI, dna Steliana..VA IMBRATISEZ CU MULT DRAG!