As
da orice sa te mai vad odata
Si
sa-ti mai spun si ultimul cuvant
Cu
ochii imprejur cautand roata
Mi-am
ratacit si ultimul avant.
Nu
am stiut a pretui odata
Secundele
cand langa mine ai fost
Si
dorul meu nu poate sa strabata
Si
totul pare straniu,fara rost...
Zadarnic
strig acum prin reci unghere
Ascunsa
de priviri in al meu drum
Nu
imi raspunzi,trimiti o adiere
Sa
imi transforme chinul in parfum
Caci
dorul meu te-ntoarce dintre stele
Si-ncerci
cum poti acum sa ma mangai
Imi
alungi azi si gandurile grele
Arati
cum poti ca mai vrei sa ramai...
8 comentarii:
O...superba poezie,ai dreptate,mereu se zice ca iti dai seama cat a valorat ceva sau cineva doar atunci cand pierzi acel lucru...de aceea este bine sa pretuim fiecare clipa alaturi de cei dragi si sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima...
Doamne cat adevar exista in aceste versuri.Recent am pierdut ceea ce a fost,este si va fi iubirea vietii mele,sufletul meu pereche,SOTIA MEA DRAGA.Avea doar 42 de ani... Mi e sufletul pustiu,
DOAMNE AI GRIJA DE NOI.
D-zeu sa o odihneasca in pace alaturi de ingeri pe sotia ta,stiu ce inseamna sa traiesti cu dorul si durerea in suflet...suntem alaturi de tine Dorin,aici poti oricand sa vorbesti cu noi si te asigur ca te vei simti inteles .
Multumesc pentru apreciere Dorin.Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta.Stiu ce inseamna sa pierzi jumatate din tine si sa ramai ratacind printre cei vii,fara nici un tel...intrebandu-te ce rost mai ai,ce mai ai de facut...Noi toti cei de aici suntem alaturi de tine,iti intelegem suferinta pentru ca si noi o avem...Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe sotia ta,iar tie sa iti dea multa putere!
Frumoasa poezia ta Mari...inca o data explica trairea ta ,emotia si durerea sufletului tau ...sunt alaturi de tine si te imbratisez!sunt alaturi si de tine Dorin...Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe sotia ta si tie multa putere sa poti trece peste durere,dor ,singuratate...Va imbratisez pe toti ,o seara linistita!
Draga Marilena,aceste versuri mi-au ravasit sufletul,aceleasi cuvinte le-asi fi spus si eu, dc ma pricepeam la scris,jumatatii mele,lui Mihai al meu,care pe 31 iulie in acest an ,a plecat fulgerator la 35 de ani,aveam 13 ani de casnicie minunata.Mi-a lasat o parte din el, pe Mihaita de 12 ani.Dupa aproape 2 luni,il vad in toate locurile pe unde am fost si il astept ,astept sa-i aud glasul bland si vesel care ma incuraja,sa-i vad zambetul ,sa ma imbratiseze ,sa mai fim noi o familie fericita cum eram...
Te imbratisez Mihaela,sa simti ca sunt cu sufletul acolo ...langa tine...Cunosc durerea si zbuciumul prin care treci,stiu ca o parte din tine a plecat impreuna cu el...dar partea ramasa aici langa Mihaita trebuie sa fie puternica.El are nevoie de tine...
Poti intra aici de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva care trece prin ce treci si tu,care te intelege si mai ales nu te judeca...aici putem sa ne spunem orice si vom incerca sa ne sprijinim reciproc.Pentru ca noi vom trece prin stari care vin si pleaca...indiferent de timpul scurs...pentru noi acest timp parca s-a oprit...e inghetat undeva si ne tine prinse acolo...
Este normal sa simti tot ceea ce descrii,sunt etape firesti ale perioadei de doliu...etape prin care am trecut si eu...nu te ingrijora,incearca sa le depasesti in felul tau...fa tot ce simti pentru a iti usura putin sufletul incarcat si greu lovit de soarta...
Dumnezeu sa il ierte si sa ii dea lumina vesnica lui Mihai si tie multa putere!
Trimiteți un comentariu