Ne ascundem in spatele ferestrei opace a sufletului
si scoatem in prim plan zambetul,ca pe o carte de vizita oferita celor din jur.
Ne este rusine sa aratam ce se afla dincolo de zid
,constienti fiind ca nimeni nu poate sa schimbe ceva in afara de noi...noi cei
care poate am obosit si nu mai vrem a spera,...noi cei care cutezatori privim
la ziua de maine cu speranta,cu dorinta de a schimba ceva...
Plutim pe valurile vietii si ne lasam purtati de ea
prin furtuni si prin vreme buna,cu bucurii si dezamagiri,cu tristeti si
furii,cu dor...
Si cand realizam cat suntem de mici,slabe fiinte pe
acest pamant,in acel moment de adevar ne permitem luxul de a ne refugia undeva
,intr-o camera ascunsa a sufletului nostru ,pentru a putea reflecta in linistea
de acolo...
Si daca o fiinta draga incearca sa ne intinda o
mana si este coplesita de durerea noastra,incuiem repede usa camerei de parca
ne temem de un motiv ascuns...
Sunt asa de rare aceste fiinte incat ni se par imaginare...dar uneori avem atata
nevoie de ele prin preajma incat ne sufocam de singuratate.
Asa ca daca intalnesti o astfel de fiinta,prinde-o
cu putere de mana si nu o lasa sa-ti scape...Omule,ai nevoie de sprijin!
Esti un simplu muritor,cu trairile lui specifice.
Lasa-te ajutat si bucura-te ca ESTI!
8 comentarii:
Adevarat....
Da,eu m-am agatat de voi, cele de aici:Marilena,Steliana,Narcisa,Corina,Nuti,....,mi-ati oferit sprijin si va multumesc!Multumesc Cerului ca existati !Va imbratisez!
Asa este,si eu am gasit aici persoane ce m-au ajutat sa trec ,sa merg mai departe si sa inteleg ca peste orice durere,viata trebuie sa-si continue drumul pana la capat ...
De sfantul Andrei ,multa sanatate si fericire celor ce poarta acest nume .La multi ani !
Va imbratisez si imi lipsesc discutiile cu voi!
Ma numesc Adriana.De 4 luni si sotul
meu a plecat intr-o lume mai buna.Ajutor,nu mai stiu ce sa ma fac.Ma doare...ma doare rau...
Imi pare tare rau Adriana,mi-as dori sa pot sterge tot acest cosmar din viata ta ...tocmai pentru ca stiu cat doare....
In primul rand nu te izola,poti vorbi cu mine de cate ori simti nevoia sa povestesti cuiva despre el...Pe mine m-au ajutat mult rugaciunile,slujbele de la biserica si scrisul...
Imi poti trimite oricand randuri scrise in memoria sotului tau si eu le voi posta pe blog...Nu esti singura,suntem cu sufletul alaturi de tine si AICI atunci cand simti nevoia sa povestesti prin ce treci...
Etapele doliului sunt dureroase,ramanem marcati de tot ce ni se intampla si din nefericire de cele mai multe ori ne simtit singuri in disperarea nostra...
Suntem alaturi de tine Adriana!Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe sotul tau si tie sa iti dea putere!
Da, noi toate ne-am agatat una de alta si bine am facut pentru ca aceste dureri sunt cel mai bine intelese de cei ce sufera la fel.ESte bine ca ne-ai gasit Adriana, totul este sa ai incredere si sa comunici cu noi.
Adriana,acum este prea recent sa poti gandi linistita,dar crede-ma vei invata sa traiesti cu durerea si dorul in suflet si te vei agata de orice te va aduce mai aproape de el adica rugaciune,milostenie,vise...doar ele ne mai raman si gandul ca sunt mai bine acolo sus...te imbratisez puternic si vei vedea ca iti vei regasi o parte din liniste alaturi de noi...
Trimiteți un comentariu